Acordul SUA–Iran redesenează Orientul Mijlociu: Iranul câştigă, rivalii sunt alarmaţi

Acordul SUA–Iran — primul semnat de un preşedinte american şi unul iranian de la Revoluţia Islamică din Iran din 1979 — este prezentat de susţinătorii săi drept „acordul secolului”.

Însă pentru adversarii Teheranului din Orientul Mijlociu — de la Israel la statele din Golf şi facţiuni din Liban — acesta seamănă mai degrabă cu „blestemul secolului”: un acord care ar putea lăsa Iranul mai sigur, mai legitim şi, în cele din urmă, mai influent.

Preşedintele SUA Donald Trump şi preşedintele iranian Masoud Pezeşkian au semnat acordul interimar miercuri, punând capăt unui război de trei luni. Trump a ales să îl oficializeze la Versailles, în marja summitului G7 — un cadru considerat pe scară largă simbolic pentru remodelarea ordinii internaţionale după conflict.

Acordul în 14 puncte extinde un armistiţiu cu 60 de zile, inclusiv în Liban, pentru a permite negocieri privind o soluţie permanentă şi pentru a aborda probleme precum programul nuclear al Iranului.

„Pentru Washington şi Teheran, acesta este un mare târg — acordul secolului, fără cale de întoarcere. Probabilitatea de succes depăşeşte riscul eşecului. Iranul nu poate suporta noi presiuni economice sub sancţiuni, iar Trump nu are niciun interes să pornească un nou război”, a declarat comentatorul libanez Sarkis Naoum.

ACORDUL - UN EŞEC PENTRU ISRAEL

Analistul israelian Danny Citrinowicz a descris acordul drept o „catastrofă” strategică. Ceea ce fusese prezentat ca o campanie comună SUA–Israel de slăbire sau chiar răsturnare a Republicii Islamice s-a transformat, în opinia sa, într-o recunoaştere americană a Iranului.

„Am pornit să răsturnăm regimul cu sprijinul SUA şi am ajuns ca Washingtonul să ofere efectiv legitimitate şi să întărească acelaşi regim pe care voiam să-l înlăturăm”, a spus Citrinowicz, cercetător senior pe Iran la Institutul pentru Studii de Securitate Naţională din Israel.

El afirmă că acordul nu răspunde niciuneia dintre cerinţele esenţiale ale Israelului: fără limitări ale programului de rachete al Iranului sau ale reţelelor sale proxy şi fără o cale clară de dezmembrare a instalaţiilor sale nucleare. Chiar şi campania Israelului în Liban ar fi fost constrânsă de cadrul armistiţiului impus la insistenţele Iranului.

Consecinţele sunt atât politice, cât şi strategice. Acordul subminează naraţiunea premierului Benjamin Netanyahu privind Iranul şi expune limitele influenţei sale asupra unui preşedinte american perceput ca fiind apropiat de Israel.

Citrinowicz spune că Iranul a câştigat spaţiu de manevră, iar acordul riscă să îi consolideze poziţia, adâncind în acelaşi timp izolarea Israelului.

„Totul este rău. Şi va deveni şi mai rău”, a spus el direct, potrivit Reuters.

Dacă acordul se menţine, Iranul pare să obţină rezultatul mai favorabil: sfârşitul războiului, relaxarea treptată a sancţiunilor, reluarea exporturilor de petrol şi perspectiva unor fonduri masive pentru reconstrucţie — alături de acceptarea implicită a sistemului său politic.

Washingtonul, în schimb, nu îşi atinge obiectivele împărtăşite cu Israelul: răsturnarea conducerii clericale, desfiinţarea programului nuclear iranian şi limitarea influenţei regionale a Teheranului. În loc să remodeleze poziţia Iranului, acordul o consolidează.

SUA şi Israel au declanşat războiul împotriva Iranului la 28 februarie, asasinându-l pe liderul suprem de 86 de ani, ayatollahul Ali Khamenei, precum şi alţi oficiali de rang înalt în primele zile. Conflictul a escaladat, provocând moartea a peste 7.000 de persoane, în majoritate în Iran şi Liban, în timp ce a dus la creşterea preţurilor la energie şi a alimentat temeri privind o criză alimentară în statele în curs de dezvoltare.

IRANUL CÂŞTIGĂ TEREN ÎN LIBAN

Pentru Liban, acordul înclină balanţa în favoarea Iranului, consolidând rolul Hezbollah, susţinut de Teheran, şi integrând ţara într-un cadru mai larg SUA–Iran, marginalizând discuţiile Liban–Israel.

Acesta include Libanul în armistiţiul de 60 de zile, obligând toate părţile să oprească operaţiunile pe toate fronturile.

Preşedintele libanez Joseph Aoun a avertizat săptămâna trecută că Iranul nu poate negocia în numele Libanului în chestiuni precum armistiţiul şi retragerea Israelului din sudul teritoriului.

Însă surse apropiate Hezbollah susţin contrariul: că procesul SUA–Iran întăreşte poziţia Libanului, ridicând negocierile la un nivel superior. În viziunea lor, Teheranul şi Washingtonul pot presa aliaţii lor — Hezbollah şi Israel — pentru a ajunge la un acord.

Îngrijorarea este maximă în statele din Golf, unde atacurile iraniene au zguduit încrederea în aranjamentele de securitate de lungă durată. Statele din Golf au devenit principalii perdanţi ai războiului — spectatori ai unor decizii care le-au remodelat securitatea şi care acum trebuie să absoarbă consecinţele.

Surse din Golf spun că acordul deja schimbă gândirea strategică: erodează încrederea în protecţia SUA, consolidează Iranul ca forţă regională permanentă şi accelerează o trecere de la confruntare la acomodare.

Totuşi, expertul în Iran Alex Vatanka respinge această anxietate. În loc de capitulare, el vede acordul ca pe cel mai puţin rău rezultat după ani de coerciţie eşuată.

„Au încercat să doboare Iranul militar. Nu au reuşit. Alternativa ar fi fost catastrofală — un război extins ar fi putut devasta Golfurile timp de decenii”, a spus Vatanka, cercetător senior la Middle East Institute din Washington.

Testul real va fi implementarea acordului, negocierile nucleare nerezolvate şi reacţiile regionale pe care le va provoca, spune el: „Este important, dar nu este finalul. Este doar începutul.”

ISRAELUL POATE FI UN FACTOR DE SABOTAJ

Unii analişti văd Israelul drept principalul factor imprevizibil. Deşi puţin probabil să deraieze un proces controlat de Trump, riscul rămâne — mai ales în Liban.

„Israelul a fost izolat, după acest război, atât în regiune, cât şi în lume”, a spus un oficial iranian, care a dorit să rămână anonim.

„Iranul a obţinut ceea ce şi-a dorit... Nu ne-am abandonat aliaţii, precum Hezbollah; dimpotrivă, am fost chiar pregătiţi să mergem până la a ne retrage de la negocieri şi a reveni la război din cauza lor”, a adăugat un alt oficial.