Ministrul israelian al Apărării ordonă armatei să intensifice demolările în sudul Libanului
La o săptămână după ce a ordonat Forţelor de Apărare Israeliene (IDF) să se pregătească pentru o “prezenţă pe termen lung” în sudul Libanului ocupat, ministrul israelian al Apărării, Israel Katz, le-a ordonat acum să intensifice şi ritmul demolărilor a ceea ce este prezentat drept “infrastructură a Hezbollah” în întreaga regiune sudică, potrivit Zero Hedge.
Problemă este aceeaşi care a existat pe parcursul întregului război: definiţia Israelului privind “infrastructura Hezbollah” ajunge, în general, să includă infrastructura civilă în ansamblu, cu un accent deosebit pe localităţile în care trăiesc musulmani şiiţi, fără ca atacurile să fie însă limitate la acestea.
Oficialii au încercat să prezinte micile sate şiite pe care IDF le ocupă deja drept “fortăreţe ale Hezbollah” şi au descris demolarea continuă a acestor localităţi drept “activitate inginerească”.
O mare parte a acestor operaţiuni presupune explozii, fie prin tiruri de artilerie grea asupra localităţilor, fie, tot mai frecvent, prin utilizarea de muniţii incendiare cu fosfor alb pentru a provoca incendii în sate şi în zonele înconjurătoare.
Katz a precizat că o serie de sate din cele mai sudice zone ale Libanului va trebui pur şi simplu să “dispară”. În condiţiile în care zeci de mii de locuinţe au fost distruse în ultimele luni, există deja mai multe localităţi despre care se poate spune că nu mai există în forma lor anterioară.
Sate care nu sunt şiite, dar rămân sub ocupaţie
Israelul a permis ca un număr redus de sate care nu sunt locuite predominant de şiiţi să rămână în zonă, însă viaţa sub ocupaţie lasă aceste comunităţi într-o situaţie extrem de precară.
Liderii locali din Kfar Chouba au relatat că IDF i-a avertizat că, dacă în sat ar fi găsită vreo persoană înarmată, întreaga populaţie ar fi expulzată, iar clădirile ar fi distruse. Până în prezent, acest lucru nu s-a întâmplat.
Respectarea cerinţelor forţelor de ocupaţie nu înseamnă însă că locuitorii îşi pot desfăşura viaţa în condiţii normale de pace.
Economia satului se bazează în mare parte pe agricultură şi pe livezile de măslini, însă trupele israeliene limitează în mod regulat accesul localnicilor la aceste terenuri.
Nu există o regulă oficială comunicată locuitorilor care să precizeze în orice moment în ce zone au voie sau nu să intre. Chiar şi partea cea mai sudică a satului este considerată zonă interzisă, iar trupele IDF ar fi desfăşurat operaţiuni în interiorul unor clădiri din acea parte a localităţii.
Israelul continuă atacurile asupra crestei Ali Taher
Mai la nord, Israelul continuă să atace intens creasta Ali Taher, deşi în ultimele zile nu au fost raportate încercări serioase de înaintare terestră în zonă.
Israelul consideră, potrivit relatărilor, că această creastă are o importanţă strategică, deoarece oferă o poziţie dominantă asupra unei mari părţi din nordul districtului Nabatieh — cea mai nordică zonă a Libanului pe care Israelul intenţionează să o ocupe, cel puţin în acest moment.
