Cele mai clare dovezi de până acum că un plastic foarte răspândit poate creşte riscul de boală hepatică grasă

Unul dintre cele mai utilizate tipuri de plastic din lume — folosit la ambalaje alimentare, folii de plastic, recipiente pentru depozitare şi pahare pentru mâncare sau băuturi la pachet — ar putea contribui la riscul de apariţie a bolii hepatice grase.

Boala, aşa cum este definită în prezent, a fost descrisă pentru prima dată în 1980. Însă medicii ştiau încă din secolul al XIX-lea că acumularea de grăsime în ficat are o legătură cu alimentaţia, cu mult înainte ca studiile moderne să confirme această asociere, potrivit ScienceAlert.

Un nou studiu efectuat pe şoareci sugerează că produsele moderne din plastic folosite pentru confortul alimentar ar putea contribui şi ele la această problemă.

De multe ori, oamenii nici nu ştiu că au boală hepatică grasă până când aceasta este descoperită întâmplător, în urma unei investigaţii medicale efectuate pentru o altă problema.

Atunci când apar simptome, acestea pot include oboseală, stare generală de rău şi disconfort în partea dreaptă, sub coaste.

Excesul de grăsime se acumulează în celulele ficatului şi poate duce, în timp, la inflamaţie, apoi la fibroză (acumularea de ţesut cicatricial) şi chiar la ciroză, o afectare gravă a ficatului.

Riscul este mai mare în cazul persoanelor supraponderale, în special atunci când excesul de greutate este concentrat în zona abdominală. Alţi factori de risc includ niveluri ridicate de grăsimi în sânge, precum colesterolul LDL şi trigliceridele, diabetul de tip 2 sau prediabetul şi hipertensiunea arterială.

Toţi aceşti factori au legătură cu alimentaţia şi metabolismul. Însă noul studiu pe şoareci indică un posibil factor suplimentar care a fost neglijat: expunerea la microplastice, în special la polietilenă.

Polietilena şi microplasticele

Polietilena este unul dintre cele mai importante tipuri de plastic utilizate în industria alimentară. Este folosită pentru ambalarea alimentelor, foliile alimentare, depozitarea produselor şi numeroase alte obiecte de uz zilnic.

În comparaţie cu alte tipuri de polimeri, polietilena a fost considerată, în general, un motiv de îngrijorare mai redus.

“Nu au existat aproape deloc studii privind efectele polietilenei asupra sănătăţii ficatului, iar aceasta este cea mai produsă pe scară largă dintre materialele plastice”, explică farmacologul molecular Adi Joshi de la Texas A&M University.

“Ceea ce ştim acum este că aceste microplastice, în special polietilena, afectează mecanismele naturale de apărare şi reparare ale ficatului”.

Cercetarea lui Joshi şi a colegilor săi, publicată în Science Advances, se bazează însă pe experimente efectuate pe şoareci. Prin urmare, sunt necesare cercetări suplimentare pentru a afla dacă polietilena produce efecte identice sau similare asupra ficatului uman.

Studiul a avut şi un eşantion foarte mic, însă rezultatele au fost considerate îngrijorătoare.

Ce au făcut cercetătorii?

Cei 20 de şoareci masculi au fost împărţiţi în patru grupuri.

• Grupurile 1 şi 2 au primit hrană standard pentru şoareci.
• Grupurile 3 şi 4 au primit o dietă bogată în grăsimi, zahăr şi colesterol, despre care se ştie că provoacă steatohepatită asociată disfuncţiei metabolice (MASH), o formă de boală hepatică grasă.

Şoarecii din grupurile 2 şi 4 au primit, de asemenea, zilnic, apă care conţinea două miligrame de particule de polietilenă, cu dimensiuni cuprinse între 10 şi 150 de nanometri.

Tratamentul a continuat timp de opt săptămâni.

La final, cercetătorii au analizat sângele şi ficatul animalelor.

Ce s-a descoperit?

Rezultatele sugerează că particulele microscopice de polietilenă pot declanşa semne asociate bolii hepatice grase, chiar şi atunci când alimentaţia nu este una nesănătoasă.

Aşa cum era de aşteptat, şoarecii care au primit dieta specifică MASH prezentau mult mai multe semne ale bolii decât cei care au primit hrana standard.

Însă, indiferent de dietă, adăugarea microplasticelor părea să agraveze afecţiunea — chiar şi la şoarecii care primeau o dietă relativ sănătoasă.

Nivelurile de ALT, o enzimă utilizată ca indicator al afectării ficatului, precum şi nivelurile trigliceridelor din ficat au fost mai mari la animalele ale căror diete au fost asociate cu microplastice decât la animalele care au primit aceeaşi dietă fără polietilenă.

Acelaşi lucru s-a observat în cazul:

• inflamaţiei celulelor hepatice;
• “balonizării” celulelor hepatice;
• steatozei, adică acumulării de grăsime în ficat.

Ce se întâmplă la nivel genetic?

Cercetătorii au folosit transcriptomica spaţială pentru a analiza probele de ficat şi pentru a studia activitatea genelor asociate cu răspunsul organismului la microplastice.

Două tipuri de proteine au prezentat o activitate crescută în ficatul afectat de microplastice:

• PPAR-alfa, care are un rol în reglarea producţiei şi metabolismului grăsimilor din ficat;
• Annexin A2, care este implicată în procesele de reparare a ţesuturilor hepatice.

Alimentaţia şi microplasticele ar putea acţiona împreună

Sunt cu siguranţă necesare studii pe grupuri mai mari de animale şi, mai important, studii pe oameni.

Cu datele disponibile în prezent, cercetătorii consideră însă că microplasticele de polietilenă şi alimentaţia nesănătoasă ar putea contribui ambele la dezvoltarea bolii hepatice grase, mai ales atunci când apar împreună.

“Persoanele care au o dietă de tip occidental, care include alimente precum burgeri şi băuturi carbogazoase, ar putea avea un risc mai mare de progresie a bolii hepatice grase dacă sunt expuse şi la polietilenă”, spune Joshi.

Important

Studiul nu demonstrează că microplasticele de polietilenă provoacă boală hepatică grasă la oameni. El arată o asociere şi un posibil mecanism într-un experiment pe şoareci.

Aşadar, concluzia prudentă este că microplasticele reprezintă un posibil factor suplimentar de risc care merită investigat, nu că utilizarea obişnuită a recipientelor sau foliilor din polietilenă a fost deja demonstrată ca fiind cauza bolii la oameni.