Oamenii de ştiinţă găsesc o legătură între bacteriile intestinale şi trăsăturile psihopatice
Secretul din spatele trăsăturilor psihopatice ar putea avea legătură cu bacteriile intestinale. Aceasta este ipoteza provocatoare a unui nou studiu, publicat online în revista Translational Psychiatry după evaluarea de către experţi (peer review).
Pentru a testa această ipoteză, o echipă condusă de Carolina Costa, cercetătoare în domeniul ştiinţelor biomedicale la Universitatea din Porto, a recrutat 200 de adulţi, potrivit Yahoo News.
Participanţii au completat un chestionar conceput pentru măsurarea trăsăturilor psihopatice, după care cercetătorii au colectat probe de salivă şi materii fecale pentru analiza microbiotei, precum şi probe de sânge pentru identificarea markerilor metabolici.
“Am emis ipoteza că structura microbiotei intestinale şi orale ar putea fi asociată cu trăsături subclinice de personalitate psihopatică. Din câte ştim, acesta este primul studiu care explorează această asociere”, au scris cercetătorii.
Asocierea nu s-a manifestat printr-o diferenţă clară în diversitatea generală a microorganismelor între grupuri. Cu toate acestea, câteva microorganisme individuale s-au remarcat.
De exemplu, Allisonella, Prevotella, Cloacibacillus evryensis (C. evryensis) au fost asociate cu scoruri mai ridicate ale trăsăturilor psihopatice. În schimb, Treponema vincentii (T. vincentii) a fost asociată cu scoruri mai scăzute.
Este important de subliniat că studiul arată o asociere, nu demonstrează că aceste bacterii provoacă psihopatia. Nu se ştie încă dacă microbiota influenţează comportamentul sau dacă factori asociaţi trăsăturilor psihopatice, precum alimentaţia şi diferenţele hormonale, modifică microbiota.
Ce fac, de fapt, aceste microorganisme?
Allisonella a fost asociată cu anumite boli şi cu procese inflamatorii la oameni. Cercetătorii subliniază că inflamaţia este considerată un factor important în unele tulburări psihice, precum anxietatea şi depresia.
Prevotella, pe de altă parte, a fost asociată în cercetări anterioare cu diferenţe la nivelul unor regiuni ale creierului implicate în procesarea emoţiilor, atenţiei şi informaţiilor senzoriale.
Aceste diferenţe au inclus o “specificitate mai redusă în codificarea detaliilor contextuale ale stimulilor primiţi” - cu alte cuvinte, o capacitate posibil mai redusă de a percepe şi diferenţia corect detaliile din jur într-o anumită situaţie.
Dar aceste posibile legături biologice vin cu limite importante.
Studiul a inclus doar 200 de persoane, un eşantion relativ mic pentru a putea trage concluzii solide. În plus, scorurile privind trăsăturile psihopatice au provenit din răspunsurile participanţilor la chestionare, nu din evaluări clinice realizate de specialişti. Cercetarea a fost, de asemenea, desfăşurată într-un singur context.
Cercetătorii atrag atenţia că rezultatele ar putea fi diferite în funcţie de zona geografică din care provin participanţii. După cum explică ei, din cauza că rezultatele sunt corelaţionale, nu se poate stabili o relaţie de cauzalitate, mai ales având în vedere că relaţia dintre microbiotă şi creier funcţionează în ambele sensuri.
Cu alte cuvinte, nu ştim în ce direcţie merge “săgeata”.
Este posibil ca factori asociaţi trăsăturilor psihopatice, precum comportamentul alimentar sau diferenţele hormonale, să influenţeze microbiota intestinală, şi nu invers.
Totuşi, ideea mai largă potrivit căreia biologia joacă un anumit rol în apariţia trăsăturilor psihopatice nu este nouă. Cercetări anterioare au identificat structuri cerebrale comune la persoanele cu astfel de trăsături, inclusiv anumite căi neuronale din cortexul prefrontal.
Pentru a afla dacă legătura dintre microbiotă şi trăsăturile psihopatice este una semnificativă sau pur întâmplătoare, vor fi necesare studii mult mai ample.
