De ce este benefic să mergi desculţ? Efectele asupra organismului

Mersul desculţ oferă beneficii nu numai pentru picioare, ci şi pentru cap: îmbunătăţeşte activitatarea picioarelor şi stimulează creierul.

„Picioarele sunt principala conexiune cu solul şi sursa principală de informaţii pentru sistemul nervos”, a declarat Mark Morningstar, chiropractician, pentru The Epoch Times.

Picioare mai puternice

Cele mai evidente beneficii când mergi desculţ se manifestă la nivelul picioarelor şi al modului în care ne mişcăm. Persoanele care cresc mergând în mod frecvent desculţ tind să prezinte diferenţe în structura piciorului şi în tiparele de mişcare, iar copiii îşi dezvoltă abilităţi mai bune de sărit şi de echilibru.

Acelaşi tipar se observă şi la sportivi. S-a demonstrat, de exemplu, că gimnaştii care se antrenează desculţi au un control neuromuscular mai bun, o stabilitate mai mare şi muşchi ai piciorului mai puternici.

„Mersul desculţ permite micilor muşchi intrinseci ai piciorului să funcţioneze la capacitate maximă”, a spus Morningstar. Muşchii intrinseci, care se află în interiorul piciorului, sunt esenţiali pentru echilibru şi mişcări fine.

Pantofii moderni pot reduce necesitatea ca muşchii intrinseci să lucreze la fel de activ. Aceştia tind să reducă efortul pe care trebuie să-l depună muşchii mici ai picioarelor pentru a susţine arcul plantar. În timp, acest lucru reduce dezvoltarea muşchilor şi contribuie la slăbirea lor din cauză că nu sunt folosiţi.

Deoarece picioarele constituie baza mişcării corpului, picioarele slab dezvoltate pot afecta şi sănătatea coloanei vertebrale. „Poate fi un instrument valoros pentru promovarea unei mişcări mai sănătoase şi a unei posturi mai bune”, a spus Morningstar.

Un creier mai calm şi mai ager

Beneficiile mersului desculţ nu se opresc la picioare, ci susţine, de asemenea, creierul şi sistemul nervos.

Un studiu a comparat efectele mersului desculţ şi ale mersului în adidaşi asupra funcţiei cognitive la adolescenţi. Ambele grupuri au efectuat o sesiune de mers pe jos de 40 de minute, de patru ori pe săptămână, timp de 12 săptămâni. Cercetătorii au monitorizat activitatea cerebrală folosind scanări EEG înainte şi după program.

La final, grupul care a mers desculţ a prezentat o scădere semnificativă a undelor cerebrale asociate cu stresul şi hiperactivitatea, precum şi o creştere a undelor cerebrale asociate cu o stare mentală mai calmă, relaxată, dar totuşi alertă. De asemenea, aceştia au prezentat îmbunătăţiri clare în ceea ce priveşte viteza cognitivă şi concentrarea, precum şi scăderea stresului cerebral general.

„Picioarele sunt o componentă a unui sistem neurologic integrat”, a afirmat Morningstar.

O explicaţie ar putea fi faptul că picioarele desculţe captează mult mai multe informaţii senzoriale decât picioarele încălţate. Numeroşii receptori nervoşi din picioare trimit feedback constant către creier, iar mişcarea degetelor de la picioare creşte, de asemenea, fluxul sanguin şi aportul de oxigen către creier.

Acest stimul senzorial influenţează, de asemenea, sistemul nervos autonom, partea sistemului nervos care funcţionează în mare parte pe „pilot automat”, controlând funcţii precum ritmul cardiac şi răspunsul la stres. S-a demonstrat că acest contactul direct dintre picioarele desculţe şi suprafeţele naturale favorizează relaxarea şi susţine recuperarea organismului după stres.

„De fapt, se oferă sistemului nervos încă o oportunitate de a experimenta siguranţa, prezenţa şi conexiunea”, a declarat pentru The Epoch Times Sandra Nathan, consilier şi specialistă în reglarea sistemului nervos.

În loc să fii prins în gânduri anxioase despre trecut sau să-ţi faci griji pentru viitor, atenţia ta se întoarce în mod natural la momentul prezent — pământul de sub picioarele tale. „Această schimbare este importantă deoarece sistemul nervos răspunde nu doar la gândurile noastre, ci şi la ceea ce experimentează corpul nostru”, a spus Nathan.

Mersul desculţ poate, de asemenea, să ajute la reducerea inflamaţiei, posibil prin două mecanisme: reflexologia, în care presiunea exercitată asupra tălpilor stimulează terminaţiile nervoase, şi „earthing” (conectarea cu pământul), care are loc atunci când tălpile intră în contact direct cu solul. S-a demonstrat, de asemenea, că această practică creşte nivelul de serotonină.

Contează suprafaţa?

Suprafaţa de sub picioare schimbă modul în care reacţionează corpul.

Iarba oferă o stimulare blândă. Terminaţiile nervoase din piele detectează atingerea uşoară. Pe măsură ce mergi pe iarbă, aceşti receptori trimit un flux constant de informaţii către creier, ajutând muşchii de la picioare să facă mici ajustări care îmbunătăţesc postura şi echilibrul. Acest lucru ar putea explica de ce s-a demonstrat că mersul desculţ pe iarbă îmbunătăţeşte echilibrul.

Nisipul ajută la întărirea membrelor inferioare. Pe măsură ce călcâiul se afundă la fiecare pas, muşchii picioarelor şi trebuie să depună mai mult efort pentru a împinge corpul înainte.

Potecile acoperite cu pământ, scoarţă de copac sau pietricele adaugă un alt tip de provocare. Suprafaţa denivelată creează un efect similar cu cel al presopuncturii, care intensifică fluxul de informaţii senzoriale de la picioare către sistemul nervos central, contribuind la îmbunătăţirea echilibrului şi a controlului posturii.

Cum să începi

Sfatul lui Nathan este să începeţi întotdeauna cu paşi mici. „Nu este nevoie să petreceţi ore întregi mergând desculţ pentru a simţi beneficiile potenţiale. Chiar şi cinci sau zece minute pe o suprafaţă sigură şi curată, cum ar fi iarba sau nisipul, pot deveni o ocazie minunată de a încetini ritmul şi de a vă reconecta cu voi înşivă”, a spus aceasta.

În loc să vă îngrijoraţi cum să faceţi acest lucru „corect”, ea încurajează curiozitatea: observaţi senzaţia de sub tălpi, observaţi-vă respiraţia, observaţi dacă umerii vi se relaxează sau dacă gândurile vi se liniştesc.

Deşi mersul desculţ poate oferi multe beneficii, nu este potrivit pentru toată lumea, a spus Morningstar. „O persoană care a petrecut ani de zile mergând în pantofi foarte rigizi şi foarte căptuşiţi nu va putea începe brusc să parcurgă distanţe lungi desculţ”, a spus el. Picioarele au nevoie de timp pentru a deveni treptat mai puternice.

Persoanele cu anumite afecţiuni, inclusiv neuropatia diabetică, deformări grave ale picioarelor, artrită severă, osteoporoză cu risc ridicat de fracturi şi unele tulburări de echilibru, sunt, în general, mai în siguranţă dacă merg în încălţăminte care oferă suficient suport, a spus el.

Una dintre cele mai mari concepţii greşite despre reglarea sistemului nervos este că oamenii se aşteaptă ca un singur lucru să le transforme viaţa peste noapte, a spus Nathan. În realitate, vindecarea este de obicei mult mai blândă decât atât.

„Sistemul nostru nervos învaţă din experienţe. De fiecare dată când trăim momente de siguranţă, conexiune, calm sau bucurie, învăţăm ceva nou”, a spus aceasta.

Pentru unii, această experienţă se capătă mergând desculţ; pentru alţii, ar putea fi grădinăritul, statul în natură, respiraţia conştientă sau a-ţi petrece timpul cu oameni care îi ajută să se simtă în siguranţă, a spus ea.

„Vindecarea se produce prin mici experienţe care dau starea de siguranţă în mod repetat de-a lungul timpului.”

Sursa: Epoch Times SUA