Profesor de la Harvard avertizează că directorii din industria AI împing lumea spre “creşterea industrială a oamenilor”
Ne îndreptăm rapid către un viitor în care inteligenţa artificială ar putea permite ceea ce un profesor de la Harvard numeşte “creşterea industrială a oamenilor”, dacă elitele din domeniul tehnologiei îşi impun viziunea.
Într-un nou episod al podcastului Hard Fork al The New York Times, istoricul Jill Lepore discută conceptul de “stat artificial”, despre care susţine că înlocuieşte treptat statul-naţiune tradiţional şi, în special, democraţia constituţională, cu un sistem care diminuează autonomia oamenilor, potrivit revistei Futurism.
În această ordine emergentă, guvernarea se realizează “nu prin consimţământul oamenilor, ci prin intermediul unor maşini care iau decizii”, a explicat ea. Iar aceste maşini sunt, bineînţeles, deţinute de corporaţii.
Lepore subliniază că nu trăim încă într-un asemenea “stat artificial”, însă susţine că acesta este deja construit şi implementat în jurul nostru. Mai mult, reprezintă şi o viziune împărtăşită de anumite elite influente, care consideră că propria lor putere ar trebui să prevaleze asupra guvernului şi asupra alegătorilor.
“Retorica acestei perioade istorice se referă, în esenţă, la dispariţia democraţiei liberale moderne, a democraţiei constituţionale”, a spus ea. Elitele care promovează această perspectivă nu sunt “interesate de ceea ce vor oamenii”, a adăugat Lepore. “Pentru că, de fapt, oamenii nu vor inteligenţă artificială şi nu vor centre de date. Iar aceasta este criza”.
Ce este “statul artificial”
Lepore dezvoltă această idee în viitoarea sa carte, “The Rise and Fall of the Artificial State”
Punctul de plecare a fost o întrebare simplă: într-o lume în care oamenii sunt tot mai des obligaţi să interacţioneze cu un AI pentru a primi răspunsuri — de la programări telefonice până la chatbot-uri de asistenţă ale companiilor — “cine a decis că acesta este modul în care ar trebui să trăim?”
În viziunea sa, “statul artificial” reprezintă un fel de regres democratic, în care tot mai multe funcţii ale statului sunt preluate de corporaţii care deţin şi controlează infrastructura comunicaţiilor digitale.
Modul în care primim ştiri, informaţii despre alegeri şi despre candidaţii pentru care să votăm este tot mai mult intermediat de aceste grupuri puternice. În trecut, acest rol era exercitat de televiziune şi radio; în prezent, reţelele sociale au devenit mediul dominant.
AI şi izolarea oamenilor
Lepore susţine că infrastructura digitală în jurul căreia ne organizăm viaţa are un efect puternic de izolare.
Într-un articol publicat în The New Yorker în 2024, în care a prezentat pentru prima dată ideea care avea să stea la baza cărţii, ea a descris “statul artificial” drept “creşterea industrială a vieţii publice” - un proces de sortare şi segmentare, izolare şi alienare şi, în cele din urmă, distrugere a comunităţii umane.
Potrivit lui Lepore, fenomenul nu este determinat exclusiv de AI, dar inteligenţa artificială îl accelerează.
Oamenii îi întreabă pe ChatGPT şi pe alţi asistenţi AI cu cine să voteze în loc să discute cu vecinii, reprezentanţii locali sau experţii. În acelaşi timp, mesajele politice pe care le văd pot fi create parţial cu ajutorul AI, iar deciziile la diferite niveluri sunt luate cu sprijinul sistemelor informatice.
AI contribuie, de asemenea, la extinderea supravegherii, prin procesarea cantităţilor uriaşe de date colectate despre populaţie.
“AI este inevitabil” — o premisă falsă?
Un aspect pe care Lepore îl consideră deosebit de problematic în discursul pro-AI provenit din Silicon Valley este prezentarea inteligenţei artificiale drept inevitabilă.
Ea consideră acest fatalism o “premisă falsă”, construită peste alte afirmaţii discutabile. Una dintre acestea este ideea că reglementarea împiedică inovaţia şi că guvernele ar trebui, prin urmare, să renunţe la restricţiile asupra dezvoltării AI.
O altă afirmaţie este că progresul tehnologic duce întotdeauna la consolidarea democraţiei, ceea ce ar presupune că ameninţările reale pe care AI le reprezintă astăzi pentru democraţie se vor rezolva de la sine.
Lepore respinge ambele idei şi spune că este suficient să privim la promisiunile similare făcute în cazul tehnologiilor precedente.
“Acum oamenii din domeniul AI revin cu acelaşi argument care a fost folosit pentru internet - calculatorul personal, internetul şi reţelele sociale”, a spus ea.
