Rectorul SNSPA: Atenţie la excesul de adrenalină politică, la liniile roşii artificiale şi la Rubicon
Rectorul SNSPA, Remus Pricopie, a vorbit, într-o postare intitulată "Atenţie la Rubicon", despre "liniile roşii" atât de des invocate în ultima vreme pe scena politică.
Postarea şefului SNSPA
De când a început criza politică, auzim aproape zilnic despre „linii roşii”. Unii nu acceptă PSD, alţii nu acceptă USR, unii resping un guvern minoritar, alţii contestă dreptul anumitor lideri de a vorbi în numele propriului partid. Lista este atât de lungă încât ai impresia că politica românească a devenit o competiţie a refuzurilor.
Şi totuşi, la ce folosesc aceste „linii roşii”?
Orice societate are nevoie de reguli. Fără ele este haos. Unele norme pot fi schimbate în timp, pentru a răspunde unor realităţi noi. Dar existenţa regulilor rămâne esenţială. Ele sunt importante tocmai atunci când ne limitează puterea şi ne obligă să găsim soluţii rezonabile.
Istoria oferă un exemplu celebru. În Republica Romană există o regulă simplă: niciun general nu avea voie să se apropie de Roma în fruntea armatei sale. Rubiconul marca una dintre limitele care separau puterea militară de puterea politică. În anul 49 î.Hr., Iulius Cezar a traversat acest râu împreună cu trupele aflate sub comanda sa. Mulţi dintre contemporanii săi au fost dispuşi să îi ierte încălcarea regulii, convinşi că urmăreşte un scop legitim şi că poate aduce ordine într-un sistem politic aflat în criză - ceea ce astăzi am numi, probabil, o formă de „dictatură luminată”. Alţii au văzut în acel gest începutul sfârşitului pentru republică.
Momentul trecerii Rubiconului a fost spectaculos. Uciderea lui Cezar a fost spectaculoasă. Conflictele politice şi militare care au urmat au fost spectaculoase - motiv pentru care vorbim şi astăzi despre ele. Dar, privind retrospectiv, observăm şi altceva. Excesul de adrenalină politică a sfârşit prin a-i consuma aproape pe toţi cei implicaţi în conflictul iniţial. Inclusiv celebrul Brutus, unul dintre cei care au încercat să salveze republica prin asasinarea lui Cezar, şi-a găsit sfârşitul în vâltoarea războiului civil. După mai bine de două decenii de conflicte, în anul 27 î.Hr., Octavian devenea primul împărat al Romei. Cu alte cuvinte, un conflict declanşat, în mare măsură, în numele salvării republicii s-a încheiat prin dispariţia republicii şi apariţia imperiului.
Desigur, politica de astăzi nu este Roma antică. Dar lecţia rămâne valabilă. Limitele există dintr-un motiv, iar ele trebuie respectate tocmai pentru că protejează echilibrul unei societăţi.
Prin urmare, atenţie la reguli, atenţie la excesul de adrenalină politică, atenţie la liniile roşii artificiale şi atenţie la Rubicon! Atunci când deschizi un conflict prin încălcarea unor reguli considerate fundamentale, ar fi bine să te gândeşti de două ori de ce o faci şi care pot fi costurile. Istoria arată că acestea sunt adesea mult mai mari decât îşi imaginează cei care fac primul pas spre conflict. Odată trecut Rubiconul, nu mai controlezi direcţia în care curge istoria.
