Ţelina, o comoară subestimată de beneficii pentru sănătate

Ţelina este mult mai mult decât un simplu ingredient clasic pentru supă. Se poate consuma crudă în salate, sub formă de piure, coaptă la cuptor ca garnitură sau transformată în sucuri şi smoothie-uri. În plus, această legumă savuroasă conţine numeroase vitamine, minerale şi compuşi fitochimici secundari care aduc o contribuţie preţioasă la sănătatea noastră.

Forma sălbatică a ţelinei (Apium graveolens) este originară din regiunile umede ale bazinului mediteranean şi era deja folosită ca plantă medicinală în Egiptul antic şi în Grecia antică. Abia începând cu secolul al XVII-lea, graţie unui proces de selecţie, substanţele amare din ţelină au fost reduse într-o măsură care i-a permis să se impună treptat ca legumă de masă.

Ţelina aparţine familiei Apiaceae (umbelifere) şi se distinge prin nota sa aromatică uşor sărată şi parfumată. Există trei soiuri cultivate ale acestei plante: ţelina-rădăcină, ţelina-ramură – numită şi ţelină cu coaste – şi ţelina de tăiat. Deşi componentele acestor soiuri sunt în mare parte identice, concentraţiile lor, precum şi domeniile de utilizare variază.

Componente valoroase şi efectele lor asupra sănătăţii

Vitamine şi minerale

Ţelina oferă o mare varietate de vitamine, precum vitamina K, acidul folic, vitaminele din grupa B şi carotenoizii. Vitamina K ajută la fixarea calciului în oase. Complexul de vitamine B asigură, la rândul său, un metabolism energetic activ în celulele noastre, întărind în acelaşi timp sistemul nervos şi creierul.

În plus, ţelina este bogată în minerale, în special în potasiu şi sodiu, dar şi în calciu, magneziu şi fosfor. Sodiul şi potasiul acţionează ca parteneri antagonişti în organism. În timp ce sodiul se găseşte în principal în afara celulelor, potasiul este cel mai important electrolit din interiorul celulei. Împreună, aceştia reglează echilibrul hidric şi sunt indispensabili pentru transmiterea impulsurilor nervoase. Potasiul ajută, de asemenea, la eliminarea excesului de apă şi la reducerea tensiunii arteriale. Calciul pe care îl conţine întăreşte, împreună cu magneziul şi fosforul, oasele şi dinţii.

În plus, ţelina este bogată în fibre, ceea ce favorizează digestia şi sănătatea intestinală. Fiind o legumă cu conţinut caloric redus, consumul de ţelină este ideal pentru a scăpa de kilogramele în plus.

Uleiuri esenţiale

Ţelina conţine o proporţie ridicată de uleiuri esenţiale care conferă legumei gustul şi aroma sa atât de caracteristice. Ftalidele joacă un rol major în acest sens: ele pot relaxa muşchii vaselor de sânge şi pot contribui astfel la scăderea tensiunii arteriale. La acestea se adaugă terpenele pe care planta le acumulează în timpul creşterii pentru a se apăra împotriva bacteriilor şi ciupercilor. Studiile demonstrează că aceste uleiuri esenţiale au proprietăţi antibacteriene, antioxidante şi antiinflamatorii.

Unele studii indică faptul că extractele de ţelină au proprietăţi antibacteriene şi pot fi deosebit de eficiente împotriva agenţilor patogeni responsabili de infecţiile urinare. În plus, au fost descoperite proprietăţi antifungice, capabile să inhibe proliferarea drojdiilor precum Candida albicans. Aceste efecte au fost evidenţiate în principal în cadrul cercetărilor de laborator.

Compuşi fitochimici secundari

Ţelina conţine substanţe amare şi uleiuri esenţiale care stimulează producţia de sucuri digestive şi enzime, combatând astfel balonarea şi tulburările digestive. Substanţe bioactive precum apigenina şi luteolina, care sunt flavonoide, exercită o acţiune antioxidantă şi antiinflamatoare şi pot preveni apariţia anumitor tipuri de cancer. Cantităţi deosebit de mari de apigenină se găsesc în tulpinile de ţelină.

Utilizarea în medicina tradiţională

În medicina populară, ţelina era folosită în primul rând ca remediu diuretic şi digestiv, dar şi pentru tratarea afecţiunilor precum reumatismul, guta şi problemele tractului urinar. În plus, tradiţia menţionează utilizarea sa ca sedativ în caz de nervozitate, precum şi ca remediu general pentru purificarea sângelui.

Utilizarea în bucătărie

Cu aroma sa puternică, ţelina-rădăcină este un ingredient indispensabil în supe, tocăniţe şi bulion de legume. Răzuită fin, rădăcina se consumă în salate de legume crude, în special în combinaţie cu fructe precum merele sau ananasul şi nuci. Pregătit sub formă de piure, adesea în combinaţie cu cartofi, această legumă-rădăcină constituie o garnitură savuroasă pentru preparatele din carne sau legume. Copt la cuptor sau preparat la tigaie sau pe grătar sub formă de „friptură” vegană, ţelina-rădăcină se prezintă întotdeauna bine. Ţelina-rădăcină este, în primul rând, o legumă de toamnă şi de iarnă.

Ţelina cu frunze are o savoare net mai dulce decât ţelina-rădăcină şi încântă prin prospeţimea şi crocanţa sa. Se consumă crudă, tăiată în cubuleţe mici într-o salată sau sub formă de bastonaşe de ronţăit ca aperitiv. În plus, conferă o aromă parfumată tocanelor de legume şi supelor. Ţelina cu frunze este, de asemenea, foarte apreciată sub formă de suc sau ca ingredient în smoothie-uri.

Ţelina de tăiat este varietatea cea mai apropiată de forma sălbatică originală şi se foloseşte în acelaşi mod ca şi pătrunjelul. Frunzele sale conţin o cantitate deosebit de mare de uleiuri esenţiale şi sunt, prin urmare, foarte aromate. Acest parfum intens persistă chiar şi după uscare. Este utilizat în principal ca plantă aromatică pentru bulionuri şi pentru condimentarea salatelor şi a sosurilor, şi poate fi recoltat din grădină începând cu luna iunie.