China este tot mai tentată să realizeze “Drumul Polar al Mătăsii” pe fondul tensiunilor din Hormuz

Când secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, a sugerat că lumea ar trebui să caute noi rute maritime pentru a ocoli blocajul din strâmtoarea Hormuz, probabil că nu se referea la ruta maritimă nordică din Arctica.

Şi totuşi, în ultimele luni, potenţialul acestei rute de 5.500 km, care traversează mările îngheţate cu ajutorul spărgătoarelor de gheaţă cu propulsie nucleară şi este luminată de soarele care, în anumite perioade, nu apune sub orizontul arctic, a crescut.

Japonia, Coreea de Sud şi India şi-au exprimat interesul de a transporta mărfuri prin Ruta Maritimă Nordică (NSR), însă China este prima ţară care a instituit un serviciu regulat, compania de transport Sea Legend lansând recent curse comerciale periodice, potrivit The Guardian.

Ruta Maritimă Nordică traversează Cercul Arctic de-a lungul coastei nordice a Rusiei şi poate fi navigată în principal în lunile mai calde. Perioada în care este accesibilă s-a extins însă pe fondul reducerii gheţii marine estivale.

Pentru unele nave, această rută poate reduce cu mai mult de jumătate timpul necesar transportului mărfurilor din China în Europa. Avantajele sunt însă însoţite de riscuri serioase de mediu şi de natură geopolitică, care ar putea depăşi beneficiile.

După o singură călătorie de test în 2025, Sea Legend a lansat un serviciu regulat de transport de containere prin Arctica. Călătoria directă de la Ningbo-Zhoushan la Felixstowe, în Marea Britanie, poate dura doar 18 zile, potrivit companiei, faţă de peste 40 de zile prin Canalul Suez.

Experţii consideră că ruta este potrivită în special pentru mărfuri sensibile la temperatură, precum vehicule electrice, baterii cu litiu şi produse solare, domenii în care China a devenit unul dintre principalii exportatori mondiali.

Fiind în prezent singurul serviciu comercial regulat de transport de marfă pe această rută, Sea Legend va testa dacă ambiţiile Chinei în Arctica pot fi transformate într-o rută comercială viabilă şi permanentă între China şi Europa.

Dictatorul comunist chinez Xi Jinping a cerut pentru prima dată public, în 2017, dezvoltarea de către China şi Rusia a rutelor maritime arctice şi construirea unui “Drum Polar al Mătăsii”.

Rusia, care controlează cea mai mare parte a Rutei Maritime Nordice, a fost iniţial precaută faţă de extinderea prezenţei Chinei în Arctica. După invazia pe scară largă a Ucrainei, însă, Moscova a devenit tot mai dependentă de Beijing în regiunea arctică, oferindu-i Chinei o influentă şi un acces mai mari.

Compania nucleară de stat rusă Rosatom emite autorizaţiile de navigaţie şi supraveghează transporturile de-a lungul rutei. Tot ea furnizează spărgătoarele de gheaţă cu propulsie nucleară necesare pentru escortarea majorităţii navelor.

Sea Legend susţine că ruta ar reduce aproximativ la jumătate emisiile datorită timpului mai scurt de navigaţie între China şi Europa. Experţii avertizează însă că riscurile de mediu specifice Arcticii ar putea anula cu uşurinţă aceste economii de emisii.

Unele companii de transport au fost criticate pentru utilizarea păcurii grele (HFO), combustibil care a fost interzis în Arctica în 2024.

Potrivit unui raport din 2025 al Bellona Environmental Foundation, deversările de combustibil reprezintă un pericol major în Arctica, deoarece HFO este mai vâscos decât alte tipuri de combustibil şi, prin urmare, este foarte greu de curăţat. În plus, petrolul se descompune mai lent la temperaturi scăzute şi este aproape imposibil de îndepărtat odată ce rămâne prins în gheaţă.

Raportul susţine că Rusia este complet nepregătită să facă faţă unei asemenea catastrofe. Distanţele foarte mari şi izolarea Rutei Maritime Nordice ar putea face ca echipele specializate de intervenţie să aibă nevoie de săptămâni pentru a ajunge la locul unei deversări.

Un alt risc este reprezentat de carbonul negru, una dintre emisiile produse de HFO. Acesta absoarbe puternic radiaţia solară, reducând reflectivitatea suprafeţei arctice şi contribuind la încălzirea suplimentară a regiunii.

Autostrada îngheţată pentru “flota fantomă”

Directorul operaţional al Sea Legend, Li Xiaobin, a declarat în această lună că actuala criză din Orientul Mijlociu a demonstrat vulnerabilitatea Canalului Suez şi a Strâmtorii Hormuz în faţa conflictelor regionale, accentuând necesitatea dezvoltării unor rute comerciale alternative între China şi Europa.

Preşedintele rus Vladimir Putin a făcut declaraţii similare. Moscova doreşte să redeseneze harta comerţului mondial, însă controlul rusesc asupra Rutei Maritime Nordice – care se află în mare parte în zona economică exclusivă a Rusiei – este considerat un risc prea mare de mulţi operatori.

Sancţiunile internaţionale impuse Rusiei după invazia Ucrainei ar putea complica operaţiunile de salvare în cazul în care o navă ar avea probleme şi ar necesita asistenţă, avertizează asigurătorul Allianz Commercial.

Pentru moment, o parte importantă a traficului de pe NSR este reprezentată de “flota fantomă” a Rusiei: petroliere care operează adesea fără asigurare sau fără o supraveghere adecvată şi care efectuează călătorii neplanificate pentru a evita sancţiunile impuse petrolului rusesc.

În 2025, aproximativ 100 de astfel de nave se aflau sub sancţiuni internaţionale, reprezentând aproape o treime din navele de marfă care utilizau ruta. În 2026, transporturile efectuate de flota fantomă prin NSR par să aibă loc într-un ritm şi mai rapid, datorită condiţiilor estivale mai blânde, care facilitează navigaţia.

Schimbările climatice ar putea prelungi şi mai mult perioada în care ruta este deschisă transportului comercial. Un transportator rusesc de GNL a reuşit să înceapă o traversare timpurie a rutei încă din luna mai, datorită reducerii gheţii marine estivale.

În ultima săptămână, observatorii traficului maritim au identificat o flotilă fără precedent de petroliere ruseşti care a urmat un traseu neobişnuit de nordic prin NSR. Navele, despre care se estimează că transportau aproximativ 8 milioane de barili de petrol, au trecut la mai puţin de 800 km de Polul Nord.

În pofida eforturilor ambiţioase – şi poate riscante – ale Rusiei de a transforma NSR într-o alternativă viabilă pentru transportul maritim internaţional, experţii consideră că, deocamdată, calculele economice nu sunt favorabile.

Problemele de siguranţă, costurile operaţionale ridicate, sezonul navigabil scurt şi riscurile asociate sancţiunilor vor continua probabil să limiteze transportul comercial prin Arctica.

O eventuală deversare de petrol ar putea deveni astfel “un dezastru atât ecologic, cât şi economic”, spune profesorul Vinh Thai, “nu doar pentru Rusia, ci şi pentru regiunea înconjurătoare”.

Poate Ruta Maritimă Nordică să înlocuiască strâmtoarea Hormuz şi Canalul Suez? Răspunsul scurt este: nu, cel puţin nu în acest moment.