Netanyahu adoptă un discurs anti-Turcia, pe măsură ce partidul Likud pierde teren în sondaje

Premierul israelian Benjamin Netanyahu se confruntă cu un proces de corupţie, fiind primul premier israelian aflat în funcţie care ajunge în boxa acuzaţilor, precum şi cu un mandat de arestare emis de Curtea Penală Internaţională la 21 noiembrie 2024, pentru presupuse crime de război în Gaza - unde forţele israeliene au ucis zeci de mii de palestinieni, majoritatea femei şi copii.

Presiunile Washingtonului l-au obligat să oprească atacurile asupra Iranului şi Libanului la începutul acestui an, afectând imaginea pe care şi-a construit-o de lider puternic şi provocând acuzaţii din întreg spectrul politic israelian potrivit cărora ar fi sacrificat securitatea naţională pentru propria supravieţuire politică, relatează Yeni Safak.

Fostul ministru al Apărării Avigdor Lieberman a criticat dur încetarea focului cu Libanul, afirmând că Netanyahu este “nu un premier, ci o marionetă”.

Ministrul securităţii naţionale, de extremă dreapta, Itamar Ben-Gvir, a mers şi mai departe, cerându-i public lui Netanyahu să sfideze cererile preşedintelui american Donald Trump:

“Aţi spus că un premier puternic spune «da» preşedintelui american atunci când este posibil şi «nu» atunci când este necesar. Acum este momentul să-i spunem «nu» prietenului nostru, preşedintele Trump”, a declarat Ben-Gvir.

Sondajele de opinie publicate de Channel 13 pe data de 19 august arată că partidul Likud a scăzut de la 32 la 23 de mandate, în timp ce partidele de dreapta şi cele ultraortodoxe care susţin coaliţia lui Netanyahu ar obţine împreună doar 51 de mandate, cu mult sub pragul de 61 necesar pentru formarea unui guvern.

Discursul anti-Turcia devine temă centrală a campaniei

După ce Washingtonul a închis calea opţiunilor militare împotriva Iranului şi Libanului, Netanyahu şi miniştrii săi de rang înalt au transformat retorica anti-Turcia într-o temă centrală a campaniei electorale înaintea alegerilor din 27 octombrie.

Ministrul pentru problemele diasporei, Amichai Chikli, a afirmat în iunie că Israelul va “intra, mai devreme sau mai târziu, într-un război cu Siria”, declarând că “Turcia şi Siria reprezintă evoluţii mult mai îngrijorătoare decât Iranul”.

Această poziţie a fost susţinută şi de ministrul Apărării, Yisrael Katz, care atacă frecvent Turcia şi pe preşedintele Recep Tayyip Erdogan în postări pe reţelele sociale în limba turcă.

Ministrul Energiei, Eli Cohen, a lansat luna trecută o ameninţare voalată:

“Dacă Turcia îşi stabileşte o bază în Siria, vom stabili şi noi una”.

Campania a depăşit declaraţiile miniştrilor şi s-a extins către presa afiliată statului. Channel 14 a difuzat materiale care susţineau că la Consulatul General al Turciei din Ierusalimul de Est — instituţie care reprezintă interesele palestiniene — ar fi fost efectuate renovări fără autorizaţie.

La rândul său, i24 a difuzat un documentar care susţinea că instituţiile turce încearcă să obţină controlul asupra Ierusalimului de Est prin intermediul ajutorului umanitar şi al activităţilor culturale.

Analiştii politici au remarcat şi momentul atacului israelian din 18 august asupra bazei aeriene Abu al-Duhur din provincia Idlib, Siria.

Analistul Jonathan Lis de la Haaretz a observat că, pe măsură ce se apropie alegerile din Israel, “este extrem de suspect ca Netanyahu să dorească o escaladare a tensiunilor cu Turcia şi Siria, mai ales în condiţiile în care administraţia Trump încurajează calmul între părţi”.

Liderul partidului Democraţii, Yair Golan, l-a acuzat pe Netanyahu că a făcut o mişcare “arogantă şi periculoasă”, care a amplificat tensiunile cu Ankara şi, în acelaşi timp, a adâncit ruptura dintre Israel şi Washington.