Deficienţele de minerale pot duce la oboseală şi confuzie mentală. Ce poţi face

O persoană ar putea dormi opt ore, mânca bine, şi totuşi să ajungă la a treia cafea până la prânz, pentru că încă nu reuşeşte să-şi intre în ritm. Înainte de a da vina pe programul de zi cu zi sau pe vârstă, ar merita să ne punem o întrebare, al cărei răspuns se măsoară în miligrame.

Mineralele sunt motoarele ascunse ale organismului. Ele activează enzimele care transformă alimentele în energie. Reglează semnalizarea celulară, expresia genelor şi hormonii de stres.

Pentru Caroline Alan, autoare, autointitulată „Mineral Geek” şi cofondatoare a BEAM, o companie producătoare de suplimente minerale, discrepanţa dintre a „face totul cum trebuie” şi a se simţi totuşi rău a devenit deranjantă. În urmă cu aproximativ 10 ani, în timp ce ocupa un post corporativ extrem de stresant, se confrunta cu probleme digestive din ce în ce mai grave, oboseală şi, în cele din urmă, insomnie, confuzie mentală, infecţii sinusale recurente şi deteriorarea sănătăţii orale. Deşi a consultat mai mulţi specialişti, ea spune că nu a observat nicio îmbunătăţire durabilă şi, în cele din urmă, nu a mai putut continua să lucreze.

Abia când a început să ia „suplimente” minerale lucrurile s-au schimbat. În aproximativ opt luni, i-au disparut total simptomele, s-au observat îmbunătăţiri măsurabile, a povestit Alan pentru The Epoch Times.

Această experienţă a determinat-o să studieze în profunzime mineralele şi biologia. Ceea ce a descoperit nu este o informaţie nouă, dar este adesea trecută cu vederea: mineralele sunt mici motoare ascunse ale organismului.

„Dacă ai o deficienţă [de minerale], lucrurile pur şi simplu nu funcţionează. E ca un motor. Motorul propriu-zis îl reprezintă mineralele”, a declarat pentru The Epoch Times Bryan Quoc Le, care deţine un doctorat în ştiinţa şi tehnologia alimentelor şi este cercetător şi consultant în domeniul alimentar.

Totuşi, nu este doar o chestiune de a şti dacă primeşti suficiente minerale, ci şi dacă celulele tale sunt efectiv capabile să le asimileze.

Ce se întâmplă când celulele rămân fără minerale

Pentru a înţelege problema, trebuie să te uiţi la mitocondrii — centralele energetice ale celulei care transformă nutrienţii din alimente în ATP, molecula care serveşte drept principala formă de energie utilizabilă a organismului. Această transformare este un proces în mai multe etape care depinde în mare măsură de enzime, dintre care majoritatea au nevoie de minerale pentru a funcţiona. Multe minerale acţionează ca biofactori — ajutoare care permit enzimelor să se activeze şi să îndeplinească funcţii importante în organism.

„Mineralele au un efect mare asupra enzimelor. În esenţă, aceste enzime pur şi simplu nu funcţionează dacă ai o carenţă de minerale”, a declarat pentru The Epoch Times dr. Aaron Erez, medic specializat în medicina funcţională.

Când disponibilitatea mineralelor este scăzută, eficienţa mitocondriilor scade. Această ineficienţă nu se manifestă întotdeauna printr-un singur simptom dramatic, ea tinde să se manifeste simultan în mai multe sisteme: oboseală persistentă care nu dispare odată cu odihna; confuzie mentală şi dificultăţi de concentrare; somn de proastă calitate, în ciuda senzaţiei de epuizare; un sistem imunitar slăbit, predispus la infecţii recurente; crampe musculare, schimbări de dispoziţie şi sensibilitate crescută la stres.

Niciunul dintre aceste simptome nu este specific stării minerale, dar unii medici care activează în domeniul medicinei funcţionale recunosc acest ansamblu de simptome la pacienţii cu un aport sau o absorbţie de nutrienţi sub nivelul optim.

O analiză din 2020, publicată în revista „Nutrients”, a descris mitocondriile ca fiind mai mult decât simple producătoare de energie. Acestea sunt implicate şi în modul în care celulele comunică şi funcţionează. Autorii au remarcat, de asemenea, că funcţia mitocondrială depinde de vitamine şi minerale, care colaborează cu enzimele pentru a-şi îndeplini rolul. Dietele bogate în alimente ultraprocesate şi relativ sărace în alimente integrale pot, prin urmare, agrava această problemă, înlocuind alimentele care furnizează nutrienţi esenţiali tocmai atunci când organismul are cea mai mare nevoie de ei.

Deficitul modern de minerale

Chiar dacă urmezi o dietă bogată în fructe şi legume, s-ar putea să consumi mai puţine minerale decât crezi.

O analiză din 2024, publicată în revista Foods, a susţinut că densitatea nutriţională a culturilor moderne a scăzut semnificativ, în mare parte deoarece sistemul nostru agricol prioritizează volumul în detrimentul valorii nutriţionale. S-a constatat că ameliorarea agresivă a culturilor pentru randament ridicat şi practicile industriale intensive au degradat în mod colectiv sănătatea solului şi au diminuat conţinutul de minerale din fructele şi legumele moderne.

Un articol de cercetare din 2021, care a urmărit conţinutul de minerale din fructe şi legume în Marea Britanie între 1940 şi 2019, a constatat scăderi substanţiale ale nivelului de sodiu, fier, cupru şi magneziu în acea perioadă.

Asta pentru că agricultura industrială adaugă doar îngrăşăminte care stimulează creşterea culturilor. Ea nu reface amestecul mai larg de minerale din sol; ci doar le extrage.

„Cultivi 100 de milioane de acri dintr-o singură cultură, iar aceasta extrage, extrage şi iar extrage”, a spus Le. „Nu poţi să extragi substanţele şi să speri că se vor regenera pur şi simplu de la sine.”

Preferinţa consumatorilor pentru alimentele procesate a agravat problema. „Toate substanţele benefice, toate mineralele, se găsesc în coaja pe care o îndepărtăm pentru că ne place gustul pâinii albe”, a adăugat el.

Care sunt mineralele cele mai expuse riscului?

Deşi necesarul de minerale variază de la o persoană la alta, unele deficienţe sunt mai frecvente.

„Dacă ar trebui să aleg trei sau patru, probabil ar fi fierul, magneziul, zincul şi cuprul”, a spus Erez, descriind deficienţele pe care le observă cel mai des la pacienţi.

El a remarcat că, în special, magneziul a devenit o problemă generalizată pentru oameni. Acesta joacă un rol central în peste 300 de funcţii, inclusiv metabolismul energetic, funcţia musculară şi reglarea sistemului nervos. Stresul cronic accelerează epuizarea rezervelor de magneziu, deoarece cortizolul determină organismul să elimine mai mult magneziu.

„Se întâmplă deoarece oamenii se află sub stres cronic, iar cortizolul, care este un hormon al stresului, face ca rezervele de magneziu să se epuizeze mult mai repede.”, a explicat acesta

Zincul joacă un rol cheie în funcţionarea sistemului imunitar şi în activitatea enzimatică, în timp ce cuprul este implicat în producţia de energie şi în metabolismul fierului. Fierul şi magneziul ajută, de asemenea, mitocondriile să producă energie pentru organism. Dezechilibrele acestor minerale pot contribui la simptome precum oboseala, disfuncţia imunitară şi repararea deficitară a ţesuturilor.

Nicio persoană nu are nevoi identice cu alta, iar a şti de unde să începi este, de asemenea, esenţial.

„Aş încuraja oamenii să-şi facă un test de sănătate funcţional şi să vadă datele”, a spus Erez, referindu-se la un set cuprinzător de analize de sânge şi teste de laborator specializate pentru a evalua starea nutriţională.

Cum să acoperiţi deficitul

Obţinerea unei cantităţi suficiente de minerale nu ţine doar de ceea ce mâncaţi. Organismul vostru trebuie, de asemenea, să fie capabil să le absoarbă şi să le folosească. Deoarece mineralele acţionează împreună, diversitatea unei game largi de surse alimentare integrale oferă un spectru mai amplu.

Dieta

Le recomandă consumul mai multor fructe şi legume, „a mânca curcubeul”, şi a acorda prioritate produselor locale şi de sezon, pentru a acoperi necesarul de minerale. Produsele locale de sezon sunt adesea recoltate mai aproape de momentul în care ating condiţiile optime de maturizare, a remarcat Le.

„Acesta este momentul ideal în care fructele şi legumele îşi măresc, într-un fel, conţinutul de minerale”, a spus el.

Le subliniază, de asemenea, că modul în care sunt preparate alimentele poate influenţa, de asemenea, cât de accesibili sunt nutrienţii pentru organism.

Consumul de alimente fermentate este o metodă prea puţin utilizată de a spori disponibilitatea mineralelor. Procesul de fermentare ajută la descompunerea structurilor vegetale care pot îngreuna accesul şi absorbţia mineralelor de către organism.

„De fapt, organismul nostru se descurcă foarte prost la descompunerea materiei vegetale şi la absorbţia mineralelor”, a spus Le.

„Dar alimentele fermentate sunt capabile să le descompună şi să le absoarbă în sistemul lor, iar apoi organismele noastre le vor consuma. Aşa că, într-un fel, se închide ciclul.”, a adăugat acesta.

O altă sursă de minerale adesea trecută cu vederea o reprezintă cojile şi pieliţele fructelor şi legumelor, unde acestea tind să se acumuleze.

„Cojile cartofilor sunt foarte bogate în potasiu”, a remarcat Le. El recomandă consumul cojilor atunci când este posibil, de preferinţă din produse ecologice, deoarece pesticidele se pot concentra şi în straturile exterioare.

Absorbţia

Nu contează câte minerale conţine mâncarea ta dacă nu le poţi absorbi. În acest sens, acidul gastric joacă un rol esenţial. Acesta activează enzimele digestive care descompun alimentele şi eliberează mineralele pentru a fi absorbite. Când nivelul de aciditate este scăzut, acest proces devine mai puţin eficient.

Acest aspect este deosebit de relevant pentru persoanele care iau inhibitori ai pompei de protoni (IPP), o clasă de medicamente utilizate pe scară largă pentru reducerea acidităţii.

„De fapt, IPP-urile reduc aciditatea atât de mult încât nu mai absorb mineralele pe care ar trebui să le absoarbă”, a spus Erez.

El a menţionat, de asemenea, că aciditatea gastrică scade în mod natural odată cu vârsta, ceea ce explică parţial de ce deficienţele de minerale devin mai frecvente la persoanele în vârstă. Din acest motiv, Erez recomandă efectuarea unor teste pentru a identifica potenţialele carenţe nutriţionale.

Un alt factor major care poate afecta absorbţia mineralelor este inflamaţia.

„Este uimitor cât de mult influenţează aceasta cantitatea de minerale pe care o poţi absorbi”, a spus Le.

Când ţesutul intestinal este inflamat, organismul acordă prioritate reparării în detrimentul absorbţiei nutrienţilor.

„Dacă celulele şi ţesuturile intestinale se confruntă cu dificultăţi, ele nu sunt interesate să absoarbă şi alte substanţe.”, a precizat acesta.

El sugerează eliminarea alimentelor proinflamatorii, cum ar fi produsele ultraprocesate, precum şi a alcoolului.

„Alcoolul nu se combină bine cu aportul de minerale. Dacă bei alcool, mineralele sunt pur şi simplu eliminate. Este foarte solicitant pentru ficat şi stomac să îndeplinească ambele funcţii.”, a spus el.

Factorii legaţi de stilul de viaţă, precum gestionarea stresului şi igiena somnului, contribuie, de asemenea, la ţinerea sub control a inflamaţiei.

Uneori, organismul poate asimila doar o cantitate limitată dintr-un anumit nutrient atunci când sunt prezente cantităţi mari dintr-un alt nutrient care concurează pentru absorbţie. Acest lucru nu reprezintă o problemă atunci când obţii mineralele dintr-o dietă bazată pe alimente integrale, dar poate deveni o problemă semnificativă în cazul suplimentelor cu doze mari.

Suplimentarea

Consumul de suplimente izolate în doze mari, fără a cunoaşte starea iniţială a organismului, poate crea dezechilibre la fel de grave ca şi deficienţele pe care ar fi trebuit să le corecteze.

„Organismul se bazează pe echilibru. Este ca o pădure. Dacă aşezi o roabă plină cu magneziu pe solul pădurii, plantele acelea nu vor prospera”, a spus Alan.

O categorie care atrage atenţia în acest domeniu este cea a substanţelor fulvice şi humice, compuşi derivaţi din materia organică descompusă din sol. Deoarece sunt greu de obţinut în cantităţi substanţiale din alimente, acestea sunt de obicei comercializate sub formă de picături lichide, pulberi sau capsule. Aceste suplimente sunt sursa de refacere a nivelului de minerale cărora Alan le atribuie meritul de a-i fi redat sănătatea.

Un studiu publicat în 2025, în revista „Antioxidants”, sugerează că substanţele humice pot îmbunătăţi absorbţia nutrienţilor la plante, dar dovezile la om rămân limitate.

Deocamdată, cea mai bună strategie este să acorzi prioritate unei baze nutriţionale solide, să acorzi atenţie sănătăţii intestinale şi factorilor de stil de viaţă care influenţează absorbţia şi să foloseşti suplimente doar atunci când este necesar sau la îndrumarea unui medic.

Esenţa sănătăţii celulare este legată de ceea ce punem în farfurie. Dacă mineralele sunt motorul corpului nostru, atunci alimentele bogate în nutrienţi sunt combustibilul de cea mai bună calitate.

După cum spune Le, „o piaţă de produse agricole este un prim pas important.”

Sursa: Epoch Times SUA.