Modul surprinzător în care paternitatea îi schimbă pe bărbaţi
alte articole
Cercetări desfăşurate pe parcursul a zeci de ani au analizat ce fac taţii pentru copiii lor. Aproape niciuna dintre acestea nu pune însă întrebarea: Cum îi afectează pe taţi faptul de a avea copii?
Mulţi bărbaţi se străduiesc să exprime în cuvinte ce se întâmplă după ce devin taţi. Din exterior, viaţa pare să rămână aceeaşi – aceeaşi slujbă, aceeaşi casă şi rutine zilnice similare. Totuşi, mulţi taţi descriu faptul că ceva fundamental s-a schimbat.
„Paternitatea nu creează doar o nouă identitate”, a declarat Tommy Mattera, terapeut autorizat în domeniul căsătoriei şi familiei, pentru The Epoch Times.
„Uneori, ea dezvăluie ceva ce era deja acolo, dar care nu fusese încă adus la suprafaţă.”, a afirmat acesta.
Oamenii de ştiinţă găsesc acum dovezi ale unor schimbări măsurabile la viitorii taţi chiar înainte ca aceştia să înceapă să schimbe scutece sau să citească poveşti înainte de culcare.
Schimbări în organism
Se consideră adesea că paternitatea începe în sala de naşteri. Cercetările sugerează că ar putea începe mult mai devreme.
Un studiu din 2025 a urmărit taţii aflaţi la prima experienţă şi a constatat schimbări hormonale măsurabile la bărbaţi înainte de sosirea bebeluşului, contestând viziunea conform căreia taţii ar fi doar observatori care aşteaptă pe margine.
Studiul a constatat că taţii aveau niveluri mai ridicate de oxitocină decât bărbaţii fără copii. Denumită adesea „hormonul legăturii”, aceasta joacă un rol important în ataşament, încredere şi legăturile sociale. Cercetătorii consideră că ar putea contribui la consolidarea relaţiilor strânse părinte-copil care se dezvoltă în perioada copilăriei timpurii.
Una dintre cele mai surprinzătoare descoperiri ale studiului se referă la testosteron. S-a constatat că taţii prezintă adesea niveluri mai scăzute de testosteron după ce devin părinţi, o schimbare care ar putea contribui la redirecţionarea atenţiei de la competiţie către viaţa de familie. Viitorii taţi cu niveluri mai scăzute de testosteron în timp ce copiii lor se aflau în pântece erau mai predispuşi să devină taţi foarte implicaţi după naşterea copiilor.
Schimbările nu se limitează la nivelurile hormonale.
„Regiunile creierului legate de empatie şi afecţiune înregistrează o creştere a activităţii, şi se produce chiar o schimbare în modul în care cortizolul acţionează în organism”, a declarat Augusto Blanco, psiholog, pentru The Epoch Times.
„Acest lucru îl ajută pe tată să fie mai conştient de nevoile bebeluşului şi să răspundă mai rapid la acestea.”, a afirmat el.
Schimbări de caracter
Deşi atât mamele, cât şi taţii devin părinţi, schimbarea se desfăşoară diferit în cazul bărbaţilor.
În timp ce mamele suferă modificări fizice mai vizibile în timpul sarcinii şi al naşterii, taţii sunt mai predispuşi să trăiască această tranziţie la nivel interior.
„Cel mai important lucru pentru mine a fost să învăţ să am răbdare”, a declarat Justin Antunez, un tată din California cu doi fii, pentru The Epoch Times.
„Copiii vor să-ţi capteze atenţia tot timpul. Îţi dai seama că nu încearcă să fie dificili; vor doar să fie în aceeaşi lume cu tine. Paternitatea m-a obligat să o iau mai încet şi să văd lucrurile cu ochii lor.”
Antunez a spus că tranziţia s-a produs treptat, prin nenumărate momente obişnuite care l-au obligat să pună nevoile altei persoane înaintea celor proprii. Experienţa lui reflectă o temă care apare în mod repetat în conversaţiile cu taţii. Mulţi afirmă că viaţa devine mai puţin centrată pe ambiţia personală şi mai axată pe urmărirea unui scop mai mare.
„Bărbaţii sunt adesea educaţi să acorde prioritate realizărilor, productivităţii, independenţei şi succesului profesional”, a declarat pentru The Epoch Times Doriel Jacov, un psihoterapeut care lucrează cu taţii. „Paternitatea pune la încercare această identitate.”
O analiză din 2024, cunoscută sub numele de „The Paternal Body”, a descris paternitatea ca o „tranziţie de dezvoltare”, concluzionând că aceasta poate influenţa modul în care bărbaţii gândesc, simt şi se înţeleg pe sine. În urma a zeci de studii, cercetătorii au descoperit că a deveni tată poate remodela sănătatea fizică, viaţa emoţională, relaţiile şi chiar identitatea unui bărbat.
„Acest rol reuşeşte să facă ceea ce, uneori, nu pot realiza ani întregi de terapie”, a spus Mattera.
„Transformă viaţa din abstract în concret foarte repede.”, a precizat acesta.
Fără un proces de adaptare, un nou-născut îl obligă pe un bărbat să găsească soluţii.
„Cineva depinde de tine. Te urmăreşte. Învaţă de la tine, indiferent dacă vrei sau nu.”, a spus Mattera.
Copilul devine oglinda
Pentru mulţi bărbaţi, a deveni tată pune la încercare ceea ce li s-a spus despre cum ar trebui să fie un bărbat. Mulţi băieţi cresc auzind mesaje precum „nu plânge” şi „fii dur”, adesea de la un tată care îşi arăta dragostea muncind din greu, mai degrabă decât vorbind despre sentimente.
Jacov descrie cum, atunci când copiii încep să plângă, primul impuls al unor taţi este să se îndepărteze. Alţii ajung la extrema opusă, fiind cu urechile lipite la fiecare sunet de la monitorul pentru bebeluşi, hotărâţi să nu repete distanţa emoţională pe care au simţit-o ei înşişi când erau copii. În ambele cazuri, rolul de tată îi obligă pe mulţi bărbaţi să observe cum propria lor educaţie — şi versiunea de masculinitate care le-a fost transmisă - se reflectă în modul în care îşi cresc copiii.
Shannon Franklin, psiholog specializat în dinamica familiei, a declarat pentru The Epoch Times, că procesul de îngrijire a unui copil este adesea momentul în care are loc cea mai semnificativă evoluţie. Bărbaţii care nu au fost niciodată întrebaţi cum se simt, trebuie brusc să urmărească atât emoţiile copiilor, cât şi pe ale lor. În timp, mulţi învaţă să-şi gestioneze reacţiile şi să rămână prezenţi în situaţii dificile. Franklin a spus că ea crede că aceste experienţe servesc adesea drept catalizatori pentru propria dezvoltare a tatălui.
A deveni tată poate reactiva amintiri şi tipare din relaţia unui bărbat cu propriii părinţi, a spus Blanco, „iar în unele cazuri, pe măsură ce îşi înţeleg mai bine propriii părinţi, aceasta devine o oportunitate de a aborda probleme care au persistat ani de zile”.
Copiii au, de asemenea, darul de a reflecta atât punctele forte, cât şi punctele slabe ale ambilor părinţi. Paternitatea devine o oglindă neaşteptată — şi o oportunitate de creştere.
Un scop care schimbă totul
Copiii aduc cu ei responsabilităţi care pot părea copleşitoare, dar oferă şi un motiv pentru a face faţă provocărilor, care altfel ar părea imposibile. Somnul şi timpul personal devin brusc mult mai flexibile decât păreau vreodată.
Blanco a observat că bărbaţii experimentează o mai mare încredere în sine, îmbunătăţirea relaţiilor, o flexibilitate emoţională sporită şi niveluri mai ridicate de satisfacţie în viaţă după ce devin taţi. Fiecare zi oferă ocazii de a fi prezent, de a greşi, de a învăţa şi de a încerca din nou.
Unui nou-născut nu-i pasă cu ce se ocupă un bărbat. Un copil nu are niciun interes pentru realizările profesionale sau simbolurile de statut care odată păreau importante. Copilul ştie doar dacă cineva vine când plânge, dacă cineva rămâne când lucrurile sunt dificile şi dacă se poate conta pe cineva mâine.
Pentru mulţi bărbaţi, această realitate simplă devine una dintre cele mai puternice forţe de schimbare pe care le vor experimenta vreodată. Le cere mai mult decât se aşteptau şi le dezvăluie aspecte personale, pe care altfel nu le-ar fi descoperit niciodată. În procesul de creştere a unui copil, mulţi descoperă că şi ei sunt încă în procesul de a deveni bărbaţii care speră să fie.
