Autorităţile ruse şi serviciile VPN se află de luni întregi într-un joc de-a şoarecele şi pisica, luptându-se între ele [Meduza]

Cu fiecare lună, serviciilor VPN le este tot mai greu să funcţioneze: sunt nevoite să caute permanent noi modalităţi de a ocoli restricţiile, încercând adesea să anticipeze următoarea mişcare a Roskomnadzor.

În plus, cresc costurile infrastructurii — ceea ce înseamnă şi preţuri mai mari pentru utilizatori. În acelaşi timp, numărul acestora scade, deoarece mulţi nu sunt dispuşi să accepte o conexiune din ce în ce mai instabilă.

Publicaţia rusă independentă Meduza a cerut din partea a patru experţi să descrie trei posibile scenarii privind viitorul serviciilor VPN în Rusia: de la cel mai pesimist până la unul relativ stabil, care, în contextul actual, poate fi considerat chiar pozitiv.

Autorităţile nu ascund faptul că obiectivul lor este să învingă VPN-urile. Şi nu se mai limitează doar la blocarea directă a acestor servicii

Roskomnadzor îşi perfecţionează treptat metodele de blocare, ceea ce provoacă periodic întreruperi în funcţionarea acestor servicii — atât la nivel naţional, cât şi în anumite regiuni. De exemplu, în noiembrie 2025, instituţia a învăţat să identifice (şi să blocheze) după indicii indirecte VPN-urile bazate pe protocolul Xray/VLESS.

Până în mai 2026, Roskomnadzor şi-a perfecţionat aceste mecanisme şi a trecut de la experimente regionale la implementarea lor pe scară mai largă. În plus, instituţia a început să utilizeze şi alte metode, precum blocarea temporară a unor blocuri întregi de adrese IP pe care autorităţile le consideră „suspecte”. Strategia Roskomnadzor este simplă: să reducă atât de mult calitatea conexiunii prin VPN, încât oamenii să nu mai dorească să le folosească.

În iunie, unul dintre cele mai mari servicii VPN, Amnezia VPN, s-a confruntat cu atacuri DDoS de amploare, în spatele cărora, cel mai probabil, s-a aflat tot Roskomnadzor. O lună, serviciul a funcţionat cu întreruperi, însă în cele din urmă a fost restabilit cu succes. Totuşi, pe 7 iulie, reprezentanţii Amnezia VPN au anunţat un nou atac.

Autorităţile nu se limitează la blocarea directă a VPN-urilor. Ele folosesc şi metode indirecte de presiune asupra utilizatorilor, făcând utilizarea şi plata serviciilor VPN cât mai incomode. Astfel, la începutul lunii aprilie, toţi marii operatori de telefonie mobilă, la solicitarea Ministerului Dezvoltării Digitale, au interzis alimentarea conturilor Apple ID din soldul telefonului mobil. Pentru unii utilizatori, această măsură a îngreunat plata serviciilor VPN.

Două săptămâni mai târziu, zeci dintre cele mai mari servicii online din Rusia (tot la cererea autorităţilor) au început să blocheze accesul la aplicaţiile lor pentru utilizatorii care aveau VPN-ul activat. De asemenea, a fost discutată introducerea unei taxe suplimentare pentru traficul internaţional. Totuşi, în urmă cu câteva zile, adjunctul ministrului Dezvoltării Digitale, Ivan Lebedev, a declarat că, deocamdată, s-a renunţat la aceste planuri.

Cu toate acestea, ministrul de resort, Maksut Şadaev, afirmă de mai mult timp în mod deschis că a primit sarcina de a „reduce utilizarea VPN-urilor”. El susţine că se opune măsurilor foarte dure (de exemplu, introducerea răspunderii administrative pentru utilizarea VPN).

Dacă judecăm logic, nimeni nu este interesat de înăsprirea în continuare a restricţiilor: acestea ar putea afecta grav mediul de afaceri şi ar provoca o nemulţumire şi mai mare în rândul populaţiei. Totuşi, toate argumentele logice vor trece pe plan secund dacă autorităţile vor percepe o ameninţare, indiferent dacă aceasta este externă sau internă.

„Cel mai realist scenariu este unul situat între varianta medie şi cea pesimistă”

Aleksandr Amzin, expert media:

Eu nu văd atât trei scenarii diferite, cât mai degrabă câteva puncte în care se iau decizii. În funcţie de faptul dacă autorităţile vor reuşi sau nu să îşi atingă anumite obiective, aceste scenarii se pot combina în diferite moduri.

• Vor putea autorităţile să stabilească cu precizie dacă o persoană utilizează sau nu un VPN? Dacă vor putea, va exista şi baza probatorie: ai folosit un VPN.

• Restricţionarea accesului la aplicaţiile de ocolire a blocajelor. De exemplu, acestea ar putea fi lăsate doar pentru uz corporativ sau s-ar putea introduce „liste albe” cu VPN-uri permise. Atunci întrebarea nu va mai fi doar dacă foloseşti un VPN, ci şi care anume — unul „corect” sau nu.

• Incriminarea utilizării VPN-urilor. Nu prea cred că aceasta nu va avea loc. Însă problema nu este dacă va exista o lege, ci modul în care va fi aplicată.

• Un lanţ de arestări demonstrative, sancţiuni, amenzi şi condamnări pentru utilizarea aplicaţiilor de ocolire a blocajelor. Dar pentru asta este nevoie de o bază tehnologică şi legislativă, precum şi de voinţă politică pentru a pedepsi efectiv oamenii, nu doar pentru a aduna aceste încălcări într-un dosar.

În cele din urmă, în scenariul pesimist vom avea simultan mai multe forme de presiune, inclusiv economică. Se va inventa o ameninţare la adresa securităţii naţionale, vor fi alocate resurse pentru combaterea ei, iar apoi persoanele potrivite vor începe să gestioneze aceste resurse. Această ameninţare nu dispare niciodată, deoarece odată cu ea ar dispărea şi resursele alocate.

Scenariul „mediu” presupune presiuni economice, scumpirea serviciilor de comunicaţii şi încercări de limitare a accesului la VPN-uri. În esenţă, este acelaşi lucru ca în scenariul pesimist, dar fără seria de pedepse demonstrative. Una dintre formele de presiune ar putea fi taxarea suplimentară a traficului internaţional. Dacă înainte utilizatorul plătea doar operatorului de telecomunicaţii şi încă o sumă similară pentru VPN, în viitor s-ar putea adăuga încă o plată, iar accesul la internet ar putea deveni de trei ori mai scump decât era odinioară.

Aş spune că, în prezent, trăim scenariul favorabil. Adică există un război permanent: serviciile VPN creează noi protocoale, acestea sunt blocate, apoi apar altele noi şi, într-un fel, utilizatorii sunt mutaţi pe acestea. Singurul lucru care ar putea fi mai bun ar fi ca magazinele de aplicaţii să nu accepte eliminarea VPN-urilor la solicitarea autorităţilor.

Mi se pare că cel mai realist scenariu este unul situat între varianta medie şi cea pesimistă. Cel mai probabil, măsurile nepopulare vor fi amânate până la sfârşitul acestui an, după alegerile pentru Duma de Stat. Invocând securitatea naţională, se poate face practic orice. Dar există economia, sondajele de popularitate, alegerile şi necesitatea de a lua în calcul consecinţele.

„Viaţa cu un VPN va fi scumpă”

David Frenkel, jurnalist la Mediazona:

Cel mai dur scenariu nu constă atât în lupta împotriva unor servicii VPN individuale, cât în trecerea la o logică de izolare aproape totală a internetului: introducerea unor „liste albe” pentru întregul trafic, nu doar pentru cel mobil, precum şi apariţia răspunderii pentru utilizarea VPN-urilor, mergând până la cea penală. Autorităţile trebuie să interzică complet conexiunile către tot ceea ce nu controlează, inclusiv către serverele tehnice — cum ar fi serverele DNS din străinătate, deoarece şi prin intermediul lor pot fi transmise date.

Din punct de vedere tehnic, acest lucru nu pare imposibil: se poate întrerupe tot traficul extern şi gata. În prezent nu văd motive pentru a face asta, dar dacă, de exemplu, vor avea loc schimbări radicale pe front, de ce nu? Problema este cum să opreşti VPN-urile fără să opreşti şi toate celelalte servicii, inclusiv cele necesare mediului de afaceri.

Pentru a rezolva această problemă, autorităţile ruse ar putea introduce „liste albe” cu VPN-uri — cele permise pentru uz corporativ. Însă aplicaţiile de ocolire a blocajelor îşi deghizează traficul drept solicitări obişnuite, de exemplu către Google sau Microsoft. Ca urmare, o filtrare foarte strictă poate afecta şi serviciile obişnuite, cum ar fi funcţionarea tuturor dispozitivelor Android.

A merge pe scenariul pesimist este o decizie politică. Înseamnă să ignori toate problemele care decurg din aceasta şi să tragi pur şi simplu de întrerupător.

Pentru scenariul „mediu” nu este nevoie de nimic radical — este suficient să continue înăsprirea restricţiilor în acelaşi ritm ca acum. Nu va exista un moment în care „totul va fi deconectat”. Procesul va fi gradual: astăzi o restricţie, mâine alta, poimâine încă una. Şi, la un moment dat, vei constata pur şi simplu că utilizarea internetului a devenit mult mai dificilă. Este posibil să crească eficienţa metodelor actuale de combatere a VPN-urilor şi să fie introdusă o anumită formă de răspundere, nu foarte severă, dar totuşi existentă — de exemplu, amenzi.

Din punct de vedere tehnic, totul rămâne aproximativ la fel: sisteme DPI (Deep Packet Inspection) care blochează pe toţi cei care nu depun suficiente eforturi pentru a-şi ascunde traficul. Apoi urmează măsuri punctuale: blocarea serverelor, raportarea de către aplicaţii a conectărilor suspecte de pe servere străine, cumpărarea de către Roskomnadzor a cheilor de acces.

Mijloacele de ocolire a restricţiilor vor continua să funcţioneze, dar le va fi tot mai greu şi vor trebui să fie ascunse tot mai bine. Multe dintre aceste aplicaţii vor dispărea şi vor rămâne doar cele dezvoltate din convingere. Viaţa cu un VPN va fi scumpă — oamenii vor avea propriile servere, poate nici măcar găzduite în străinătate, ci la cunoştinţe, acasă.

Astfel de servicii vor fi utilizate de pe dispozitive separate, pe care nu există aplicaţii care ar putea raporta activitatea. Un browser separat, interdicţia de a accesa site-uri ruseşti. Pe scurt, izolare maximă. Situaţia se va deteriora treptat — cred că, mai devreme sau mai târziu, vom ajunge la un astfel de tablou.

Scenariul favorabil este acela în care situaţia rămâne îngheţată la nivelul actual: blocările sunt masive, dar şi ocolirea lor este la fel de răspândită; utilizarea VPN-urilor nu este sancţionată, iar toată lumea le foloseşte.

Din punct de vedere tehnic, nu văd probleme în a înrăutăţi situaţia, însă, aparent, considerentele economice reprezintă un factor de reţinere. Pe de altă parte, acestea pot fi rezolvate în mare măsură prin introducerea unor „liste albe” sau pur şi simplu prin întreruperea traficului extern.

Totuşi, există în continuare factori care temperează situaţia; măsurile nepopulare sunt introduse cu reticenţă şi lent, iar o a doua mobilizare nu a fost anunţată oficial. Se teme puterea de tensiuni sociale suplimentare? Probabil că da, într-o anumită măsură. Ruşii s-au obişnuit ca multe dintre problemele lor să fie compensate de serviciile digitale şi de accesul la internet. Tocmai de aceea cred că scenariul mediu se va produce de la sine — oamenii se vor obişnui treptat cu restricţiile şi nu li se va părea nimic ieşit din comun.

Principalul factor care va determina direcţia în care vor evolua lucrurile este cel socio-economic. Dacă autorităţile ruse nu vor simţi că sunt ameninţate şi vor continua să existe într-un mod stabil, ţara va aluneca treptat spre scenariul „mediu”. Dacă însă vor percepe o ameninţare care nu poate fi înăbuşită altfel, vor recurge la orice măsuri radicale, inclusiv la izolarea completă.

„Autorităţile ruse au «gustat cenzura» şi au înţeles că le este foarte convenabilă”

Maria Kolomîcenko, jurnalistă de investigaţie la The Bell:

Anul trecut a fost introdusă în legislaţie o prevedere potrivit căreia utilizarea unui VPN în timpul săvârşirii unei infracţiuni constituie circumstanţă agravantă. Din declaraţiile publice ale ministrului Dezvoltării Digitale, Maksut Şadaev, reiese că cineva de la nivel înalt insistă asupra introducerii răspunderii administrative pentru utilizarea VPN-urilor.

Prin urmare, există o probabilitate destul de mare ca o astfel de răspundere administrativă să fie totuşi introdusă. Poate nu chiar în viitorul apropiat. Iar de la răspunderea administrativă până la cea penală nu este un pas foarte mare. Ar putea proceda la fel ca în cazul „agenţilor străini”: după al doilea proces-verbal contravenţional se deschide deja un dosar penal.

Este evident că autorităţile urmăresc ca oamenii să înceteze să folosească VPN-uri şi să mai ocolească blocările. Prin urmare, răspunderea penală ar reprezenta, probabil, cel mai rău scenariu.

Mai există şi o a doua variantă, la fel de gravă: declararea VPN-urilor drept „extremiste”. Nu ştiu cum ar putea fi pusă în practică din punct de vedere tehnic sau juridic, însă, teoretic, autorităţile ar putea începe să includă VPN-urile în registrul resurselor „extremiste”, aşa cum au făcut cu Meta. Au existat informaţii că şi Telegram este analizat în acest sens.

În consecinţă, dacă un serviciu este declarat „extremist”, orice plată efectuată către acesta îl transformă automat pe utilizator într-o persoană vinovată de finanţarea unei organizaţii „extremiste”, infracţiune prevăzută de lege. În ambele cazuri, utilizatorul s-ar afla sub incidenţa urmăririi penale.

Scenariul „mediu” reprezintă, în esenţă, continuarea situaţiei actuale. În urmă cu aproximativ un an, multe dintre serviciile occidentale populare de ocolire a blocajelor — NordVPN şi altele — nu mai funcţionau în Rusia. Au rămas operaţionale în principal serviciile dezvoltate de programatori ruşi, concepute special pentru a evita cenzura. Acum, din câte înţelegem, situaţia este şi mai dificilă. De exemplu, serviciul pe care îl foloseam eu [în perioada în care mă aflam în Rusia] funcţionează instabil.

Totuşi, se pare că Roskomnadzor nu dispune de capacitatea tehnică necesară pentru a bloca absolut totul. De aceea merge pe o altă cale: în paralel, îi ameninţă pe utilizatori cu răspunderea juridică. În plus, încearcă să facă utilizarea VPN-urilor cât mai costisitoare, astfel încât să afecteze bugetul utilizatorilor.

Dacă situaţia nu va evolua spre o înăsprire suplimentară, adică dacă lucrurile vor rămâne ca acum — Roskomnadzor blochează anumite protocoale, iar dezvoltatorii continuă să îşi perfecţioneze instrumentele, să deghizeze traficul şi să ocolească blocajele — atunci în Rusia vor continua să existe servicii VPN funcţionale. Dacă vor fi introduse taxe suplimentare pentru trafic sau amenzi reduse, şi acesta ar fi un scenariu de nivel mediu.

Situaţia fie va rămâne îngheţată la nivelul actual, fie se va înrăutăţi. Perspectiva unui scenariu favorabil este mai puţin probabilă. Dacă excludem scenariile de science-fiction, schimbări reale în reglementarea Runetului ar putea apărea doar dacă situaţia politică din Rusia se va schimba.

Ceea ce se întâmplă cu internetul reflectă regimul existent în prezent. Într-un stat totalitar nu există internet liber. Dacă ne permitem să speculăm, după încheierea războiului dintre Rusia şi Ucraina (într-un fel sau altul) ar putea exista o relaxare.

Deşi, în opinia mea, autorităţile ruse au „gustat cenzura” şi au înţeles cât de convenabilă le este. Iar motive pentru a slăbi controlul nu au.

„Orice luptă împotriva VPN-urilor înseamnă reducerea numărului de utilizatori, pentru că trebuie să faci tot felul de artificii”

Andrei Zaharov, jurnalist de investigaţie

Scenariul concret va rezulta din combinarea mai multor factori.

• Autorităţile ar putea începe să lovească în sistemele de plată — un pas destul de evident, despre care se discută de mult timp. Dacă va fi eliminată posibilitatea de a plăti în ruble, numărul utilizatorilor va scădea imediat. Vor rămâne doar cei care au carduri emise în străinătate sau prieteni peste hotare.

• Ar putea fi introduse şi măsuri administrative — chiar autorităţile vorbesc despre acest lucru.

• Situaţia poate evolua ca o combinaţie între presiune tehnică, restricţii privind plăţile şi diferite forme de răspundere.

Problema este că există prea mulţi factori care influenţează deciziile. Contează atât starea economiei, cât şi reacţia populaţiei, comportamentul operatorilor şi al mediului de afaceri. Eu tind să cred că autorităţile vor merge pe cel mai dur scenariu. Vor restricţiona simultan plăţile, vor intensifica blocările tehnice şi vor introduce o anumită formă de răspundere. Dar nici în acest caz nu este sigur că toate aceste măsuri vor fi puse în aplicare integral.

Statul nu este omogen. Cine este, de fapt, statul? Kirienko? Kovalciuk? Direcţia a doua a FSB? Un minister? Astăzi decid unii, mâine altcineva ajunge [la Putin] şi îi spune că o astfel de măsură este foarte dăunătoare.

Pentru o parte dintre cei care iau deciziile, internetul reprezintă o sursă de influenţă ideologică de care populaţia trebuie protejată. De aceea sunt dispuşi să adopte măsuri care, din punct de vedere economic sau al bunului-simţ, par excesive.

În acelaşi timp, orice luptă împotriva VPN-urilor înseamnă reducerea bazei de utilizatori, pentru că trebuie să faci tot felul de artificii. Şi cu cât VPN-ul este mai puţin accesibil, cu atât sunt necesare mai multe astfel de artificii. Iar pentru asta este nevoie de motivaţie.

Dacă posibilitatea de a plăti în ruble va fi restricţionată semnificativ, audienţa se va reduce imediat. Cu cât este mai complicat să plăteşti — să găseşti un card, să înţelegi cum funcţionează plata — cu atât mai puţini oameni vor fi dispuşi să facă acest efort. Nucleul dur al utilizatorilor va rămâne, însă publicul larg s-ar putea retrage.

Dar se pare că mai mulţi oameni sunt dispuşi să facă aceste „artificii” decât se aştepta Kremlinul. Pentru că deja s-au format anumite obiceiuri de consum. Dacă un serviciu este bun şi oferă tot ceea ce utilizatorii au nevoie, de ce nu l-ar folosi? Chinezii folosesc versiunile chinezeşti ale Google şi Facebook nu pentru că sunt patrioţi, ci pentru că sunt servicii bune.

În acelaşi timp, dacă alternativa funcţionează prost, oamenii vor încerca să păstreze accesul la serviciile cu care s-au obişnuit. În prezent se degradează chiar şi platformele promovate de sistem. De exemplu, „VK Video” funcţionează destul de slab. În consecinţă, dacă un serviciu este prost, oamenii nu vor migra către el, chiar dacă le este impus.