Trei semne potrivit cărora Putin, în disperare de cauză, ar fi pe punctul de a lovi Europa

Lunea trecută, la Kiev, rachetele Patriot s-au epuizat. Pentru a doua oară în trei zile, oraşul a fost supus unui atac concentrat cu drone şi rachete ruseşti, inclusiv Iskander şi Kinjal.

Atacul cu drone a fost în mare parte respins de apărarea antiaeriană ucraineană, însă toate cele aproximativ 60 de rachete balistice şi-au atins ţintele, provocând moartea a 21 de persoane şi pagube extinse în întreaga capitală. Preşedintele Volodimir Zelenski, aflat în drum spre summitul NATO de la Ankara, a recunoscut deschis situaţia. Ucraina este pe punctul de a rămâne fără rachete antiaeriene Patriot 108M, singurele capabile să doboare rachetele Iskander.

„Bătălia pentru Ucraina s-a mutat în cer”, a declarat el, cu o remarcabilă reţinere, potrivit Independent.

Ucraina şi-a menţinut poziţiile pe linia frontului în războiul terestru – în mare parte. Putin a făcut afirmaţii exagerate privind cucerirea iminentă a regiunii Doneţk, odată cu căderea oraşului-fortăreaţă Kostiantinivka, afirmaţii contestate vehement chiar de bloggeri ruşi critici ai Kremlinului.

Atacurile terestre ale Rusiei au un cost uriaş, potrivit celor mai credibile evaluări realizate de organizaţii precum Institutul pentru Studiul Războiului (ISW). Dronele continuă să domine luptele de pe linia frontului, iar Rusia pierde militari într-un raport de opt la unu comparativ cu Ucraina. Lunile mai şi iunie au înregistrat pierderi record – apropiindu-se de 75.000 de oameni –, numărul militarilor pierduţi depăşind ritmul în care aceştia pot fi înlocuiţi.

Putin consideră acum că are o fereastră de oportunitate pentru a obţine un succes pe care să îl poată prezenta populaţiei ruse până la sfârşitul lunii septembrie. Confuzia dintre statele NATO, disputele dintre aliaţi, declaraţiile contradictorii ale lui Donald Trump, blocajul din Golf şi Orientul Mijlociu şi, mai presus de toate, slăbirea apărării antiaeriene a Kievului îi alimentează optimismul că victoria este aproape.

La o recentă reuniune filmată cu înalţi comandanţi militari, el a folosit chiar clişeul: „Avansăm pe toate fronturile”.

Cu doar câteva zile înainte descrisese însă Rusia drept o ţară care „trece prin vremuri dificile”.

Între timp, Ucraina şi-a intensificat constant atacurile cu rachete cu rază lungă asupra teritoriului rus. Luni, în aceeaşi zi în care Kievul era lovit de atacul mortal cu rachete, propriile rachete ale Ucrainei au lovit trei rafinării importante: la Slobodka, Iaroslav şi Omsk, cea mai mare rafinărie a Rusiei, aflată la 2.500 de kilometri de graniţa ucraineană.

La 6 iulie, cel puţin 15 persoane au fost ucise şi zeci rănite după ce un atac rusesc a lovit mai multe blocuri de locuinţe din Kiev.

Ucraina a dezvoltat o forţă redutabilă de atac bazată pe rachete şi drone, modernizând în permanenţă tehnologii mai vechi. Contrar aşteptărilor, racheta cu rază lungă Flamingo, o versiune modernizată a vechilor Scud din perioada sovietică, s-a dovedit un succes. Rusia dispune doar de un stoc limitat de rachete balistice de ultimă generaţie, deoarece Ucraina a reuşit să lovească fabricile mai mici care produc componente esenţiale pentru lanţul de aprovizionare.

Moscova desfăşoară acum o campanie de perturbare şi dezinformare în întreaga regiune, lansând acuzaţii false împotriva statelor baltice şi susţinând că acestea găzduiesc baze pentru drone ucrainene şi ajută la ghidarea dronelor cu rază lungă spre Rusia. În ultima săptămână, doi dintre cei mai importanţi purtători de mesaj ai Kremlinului, Maria Zaharova şi Nikolai Patruşev, membru al Consiliului de Securitate al Rusiei, au acuzat Letonia de implicare directă în războiul din Ucraina.

În weekendul în care Ucraina a fost atacată cu rachete, un bombardier de recunoaştere rusesc Tu-95 „Bear-F” a survolat la mică distanţă un grup operativ NATO aflat în exerciţiu în Marea Norvegiei. Aeronava s-a apropiat periculos de portavionul britanic HMS Prince of Wales şi a lansat aproximativ 20 de balize sonar antisubmarin înainte de a fi alungată de două avioane britanice F-35.

Gestul a fost ostentativ, chiar copilăresc, dar a avut un scop. Chiar dacă au funcţionat doar câteva minute, balizele puteau identifica submarinele NATO care escortau grupul naval. Submarinele ruseşti, cu echipaj sau fără echipaj, şi-au intensificat în ultima perioadă activitatea în Marea Nordului, Marea Irlandei şi Canalul Mânecii, monitorizând conductele de combustibil şi cablurile de comunicaţii.

Senzaţia că războiul se extinde din Ucraina în întreaga regiune este din ce în ce mai puternică. Letonia a avertizat recent că pregăteşte un plan de evacuare pentru populaţia celui de-al doilea oraş ca mărime, Daugavpils, locuit în mare parte de vorbitori de limbă rusă, aflat aproape de frontieră. Guvernul leton a publicat un ghid de 30 de pagini, intitulat „72 de ore: Ce trebuie să faci în caz de criză”, precum şi un manual practic privind măsurile care trebuie luate în cazul unui atac terestru sau aerian. Zece state nordice membre NATO – Finlanda, Suedia, Danemarca, Norvegia, Germania, Polonia, Islanda, Letonia, Estonia şi Lituania – elaborează planuri de evacuare în masă în eventualitatea unui atac rusesc.

Criza apărării antiaeriene din oraşele Ucrainei este gravă. Ea reprezintă o parte importantă a ferestrei de oportunitate pe care Putin o vede în următoarele două luni, dar nu este singura. Donald Trump rămâne încă, pentru câteva luni, un atu important în jocul diplomatic al dezinformării şi al ştirilor false. Influenţa sa va scădea însă pe măsură ce se apropie alegerile parlamentare de la jumătatea mandatului, după care este probabil să devină un preşedinte lipsit de influenţă, ceea ce l-ar putea face şi mai imprevizibil şi mai puţin de încredere.

Pentru Putin este un pariu uriaş. Economia Rusiei se deteriorează vizibil, după cum o demonstrează cozile la benzină şi perturbările serviciilor de internet şi telefonie mobilă. Crimeea devine tot mai mult o zonă a lipsurilor, confruntându-se cu penurii de combustibil şi apă.

Dacă ofensiva menită să obţină o victorie nu va avea succes, acest lucru nu înseamnă că războiul se va încheia. Rusia este acum o economie de război, iar Putin este liderul ei de război – pacea nu face parte din logica sa de supravieţuire politică. Dacă războiul va continua şi pe timpul iernii, el va fi nevoit să recurgă la tactici şi mai riscante. Cea mai probabilă este decretarea unei mobilizări naţionale parţiale sau totale, pentru recrutarea a cel puţin 500.000 de militari noi. O asemenea măsură va fi aproape sigur însoţită de instituirea legii marţiale pe întreg teritoriul.

În acest caz, nu doar Kievul şi vecinii săi baltici vor trebui să îşi consolideze apărarea antiaeriană. Întreaga alianţă europeană din cadrul NATO – inclusiv Marea Britanie – va trebui să îşi reevalueze apărarea teritoriului naţional şi a zonelor maritime. Pentru început, guvernul britanic ar trebui să renunţe la propunerile vagi din Planul de investiţii pentru apărare publicat luna trecută.

Este nevoie de o analiză rapidă, serioasă şi pragmatică a măsurilor necesare pentru securitatea naţională în prezent.