O intervenţie chirurgicală ar putea fi evitată printr-un stil de viaţă antiinflamator
alte articole
Pentru o femeie, intervenţia chirurgicală părea inevitabilă.
După luni de zilei în care a încercat să rămână însărcinată, a aflat că inflamaţia cronică dusese la blocarea trompelor uterine de către ţesutul cicatricial. Intervenţia chirurgicală părea să fie singura ei opţiune.
În loc să programeze imediat intervenţia, medicul ei a adoptat o abordare diferită.
Nu s-a concentrat exclusiv asupra organului afectat, ea a fost supusă unei evaluări cuprinzătoare a dietei, a sănătăţii digestive, a nivelului de stres, a obiceiurilor de somn şi a altor factori legaţi de stilul de viaţă. În lunile următoare, ea a adoptat un regim alimentar antiinflamator, a depus eforturi pentru a-şi îmbunătăţi sănătatea intestinală şi a făcut mai multe schimbări în rutina zilnică sub supraveghere medicală.
La consultaţia de control, intervenţiile medicale au arătat ceva neaşteptat: trompele uterine nu mai erau blocate, iar intervenţia chirurgicală nu mai era necesară.
„Acest caz mi-a reamintit că, adesea, trebuie să tratăm mediul care a permis dezvoltarea bolii – nu doar boala în sine”, a declarat dr. Jessica Lin, medic naturopat, în cadrul emisiunii „Health 1+1” de la NTD, o publicaţie afiliată The Epoch Times.
Nu toate cazurile de obstrucţie a trompelor uterine pot fi remediate prin schimbări ale stilului de viaţă, a spus Lin. Însă experienţa ilustrează un principiu mai larg: inflamaţia cronică poate fi un factor determinant al multor afecţiuni aparent fără legătură, iar identificarea cauzelor fundamentale poate uneori îmbunătăţi starea de sănătate în moduri pe care oamenii nu le anticipează.
Focul pe care nu-l simţi
Majoritatea oamenilor recunosc inflamaţia acută. Când te tai la deget, îţi suceşti glezna sau ai dureri în gât, roşeaţa, umflarea, senzaţia de căldură şi durerea sunt semne că sistemul tău imunitar răspunde adecvat la o afecţiune sau la o infecţie.
Inflamaţia cronică este diferită. În loc să acţioneze ca o alarmă de incendiu, se comportă mai degrabă ca un foc de tabără care nu se stinge niciodată complet. Flăcările sunt mici, adesea fără simptome evidente, dar continuă să mocnească zi după zi, afectând treptat ţesuturile din întregul corp.
În ultimele două decenii, oamenii de ştiinţă au recunoscut din ce în ce mai mult că inflamaţia cronică de grad scăzut estevca un fir comun care leagă multe dintre cele mai răspândite boli cronice din prezent. Cercetările au asociat inflamaţia persistentă cu bolile cardiovasculare, diabetul de tip 2, obezitatea, steatoza hepatică non-alcoolică, tulburările autoimune şi unele tipuri de cancer. Oamenii de ştiinţă au inventat chiar termenul „inflammaging” pentru a descrie starea inflamatorie cronică care pare să însoţească îmbătrânirea şi să contribuie la apariţia bolilor legate de vârstă.
„Problema este că multe persoane nu îşi dau seama că suferă de inflamaţie”, a spus Lin. „Pur şi simplu nu se simt bine.”
Când corpul tău încearcă să-ţi spună ceva
Spre deosebire de o infecţie care te ţine la pat cu febră, inflamaţia cronică adesea şopteşte, în loc să strige. Mulţi pacienţi petrec ani de zile atribuind simptomele lor stresului, îmbătrânirii sau pur şi simplu faptului că sunt ocupaţi.
Potrivit lui Lin, inflamaţia cronică poate contribui la simptome precum:
- Oboseală persistentă, în ciuda somnului suficient.
- Confuzie mentală sau dificultăţi de concentrare.
- Balonare frecventă, constipaţie sau diaree.
- Eczeme recurente sau alergii sezoniere.
- Rigiditate articulară sau dureri musculare.
- O senzaţie generală că „ceva nu este în regulă”.
Aceste simptome pot avea numeroase cauze posibile, inclusiv tulburări tiroidiene, anemie, tulburări de somn şi alte afecţiuni medicale. Însă atunci când mai multe dintre ele apar simultan sau persistă luni de zile, inflamaţia cronică ar trebui considerată un posibil factor care contribuie la acestea, a spus Lin.
Din ce în ce mai multe dovezi susţin această opinie. Studiile sugerează că moleculele inflamatorii eliberate în organism pot influenţa metabolismul, reglarea sistemului imunitar, funcţia intestinală şi chiar sănătatea creierului, ceea ce ajută la explicarea motivului pentru care inflamaţia cronică poate afecta simultan mai multe sisteme de organe.
De ce suplimentele nu sunt prima soluţie
Când oamenii aud cuvântul „antiinflamator”, mulţi se gândesc imediat la uleiul de peşte, curcuma, probiotice sau alte suplimente.
Însă Lin a spus, că deseori se porneşte de la un punct greşit. „Oamenii mă întreabă ce supliment ar trebui să ia”, a spus ea. „Dar prima mea întrebare este întotdeauna: «Ce anume alimentează în continuare inflamaţia?»”
Ea întâlneşte frecvent pacienţi care cheltuiesc sute de dolari în fiecare lună pe suplimente, dar continuă să mănânce alimente foarte procesate, dorm doar câteva ore pe noapte, trăiesc sub stres constant sau se confruntă cu probleme digestive de lungă durată.
„Nu poţi să tot adaugi lemne pe foc în timp ce încerci să-l stingi”, a spus ea.
Din acest motiv, Lin începe rareori tratamentul recomandând doar suplimente. În schimb, ea caută mai întâi factorii care stau la baza inflamaţiei — inclusiv dieta, sănătatea intestinului, stresul cronic, calitatea somnului şi expunerile la factori de mediu. Suplimentele, atunci când sunt adecvate, devin parte a unei strategii de tratament mai ample, mai degrabă decât fundamentul acesteia.
Cei mai mari factori declanşatori s-ar putea să nu fie cei pe care îi bănuiţi
Mulţi oameni îi pun lui Lin aceeaşi întrebare: „Ce alimente ar trebui să evit?”
Răspunsul ei îi surprinde adesea: „Nu există un singur aliment care să provoace inflamaţie la toată lumea”
„Adevăratul obiectiv este să identifici ce anume declanşează inflamaţia în organismul tău.”, a precizat aceasta.
Deşi alimentele ultraprocesate şi excesul de zahăr adăugat sunt vinovaţi frecvenţi, reacţiile individuale contează la fel de mult ca sfaturile generale de nutriţie, a spus ea.
Unii pacienţi, de exemplu, pot bea lapte în fiecare zi fără nicio problemă. Alţii prezintă balonare, congestie cronică a sinusurilor, eczeme sau disconfort digestiv după consumul de produse lactate, din cauza intoleranţei la lactoză sau a sensibilităţii la proteinele din lapte.
Acelaşi lucru este valabil şi pentru gluten. În timp ce persoanele cu boala celiacă trebuie să evite complet glutenul, altele îl pot tolera bine. Totuşi, pentru unii pacienţi cu simptome digestive cronice sau afecţiuni autoimune, o dietă de eliminare supravegheată medical poate ajuta la identificarea alimentelor care ar putea contribui la inflamaţia persistentă.
„Scopul nu este acela de a elimina mai multe alimente, ci acela de a descoperi care alimente permit organismului să se vindece.”, a spus Lin.
Alimentele procesate merită mai multă atenţie decât alimentele naturale
În loc să eticheteze alimentele individuale drept „bune” sau „rele”, Lin îi încurajează pe pacienţi să analizeze gradul de procesare al alimentelor pe care le consumă.
Un număr tot mai mare de dovezi sugerează că dietele bogate în alimente ultraprocesate — inclusiv băuturi zaharoase, gustări ambalate, mese instant şi carne procesată — sunt asociate cu niveluri mai ridicate ale markerilor inflamatori şi cu un risc crescut de obezitate, boli cardiovasculare, diabet de tip 2 şi anumite tipuri de cancer.
Aceste alimente combină adesea carbohidraţi rafinaţi, grăsimi nesănătoase, exces de sodiu şi numeroşi aditivi, oferind în acelaşi timp relativ puţine fibre, ceea ce poate afecta negativ atât metabolismul, cât şi microbiomul intestinal.
În loc să le ceară pacienţilor să urmeze reguli alimentare rigide, Lin le sugerează să înceapă cu modificări simple.
Beţi apă sau ceai neîndulcit în loc de sucuri carbogazoase. Alegeţi fructe sau o mână de nuci în loc de gustări procesate. Optaţi mai des pentru peşte, fasole sau carne de pasăre minim procesată, în locul cărnii procesate.
„Schimbările mici, repetate în fiecare zi, au un impact mult mai mare decât o dietă perfectă care durează doar o săptămână”, a spus ea.
Intestinul ar putea fi sursa inflamaţiei
Sistemul digestiv este adesea unul dintre primele locuri care trebuie investigate, a spus Lin.
Mulţi pacienţi care solicită ajutor pentru oboseală cronică sau dureri articulare raportează, de asemenea, probleme digestive de lungă durată — balonare, constipaţie, diaree, reflux acid sau obiceiuri intestinale neregulate. Aceste simptome sunt uşor de ignorat, dar pot oferi indicii importante.
Oamenii de ştiinţă recunosc acum că intestinul joacă un rol central în reglarea sistemului imunitar. Aproximativ 70% din celulele imunitare ale organismului sunt asociate cu tractul gastro-intestinal, iar trilioanele de microbi care trăiesc acolo contribuie la formarea şi reglarea reacţiilor imunitare.
Când echilibrul acestor microbi este perturbat – o afecţiune cunoscută sub numele de disbioză intestinală – sau când bariera intestinală este afectată, semnalele inflamatorii pot creşte în întregul organism.
Deşi ştiinţa continuă să evolueze, cercetările susţin din ce în ce mai mult ideea că îmbunătăţirea sănătăţii intestinale printr-o dietă bogată în fibre, somn adecvat, exerciţii fizice regulate şi, în unele cazuri, o terapie nutriţională ţintită pot contribui la reducerea inflamaţiei cronice.
„Pentru mulţi pacienţi, vindecarea începe în intestin”, a spus Lin.
Stresul poate menţine focul aprins
Dieta este doar o piesă din puzzle. Lin a observat pacienţi care urmau cu stricteţe regimuri alimentare antiinflamatorii, dar continuau să se confrunte cu probleme deoarece un alt factor declanşator puternic rămânea neschimbat: stresul cronic.
Odată, ea a tratat o mamă şi o fiică care sufereau amândouă de afecţiuni ginecologice inflamatorii.
Deşi nutriţia a reprezentat o parte importantă a tratamentului, unul dintre cele mai mari momente de cotitură a survenit atunci când au început să abordeze stresul emoţional de lungă durată şi să-şi stabilească limite personale mai sănătoase.
„Pe măsură ce stresul lor a scăzut, markerii inflamatori s-au îmbunătăţit şi ei”, a spus ea.
Stresul psihologic pe termen lung activează sistemele de răspuns la stres ale organismului, crescând producţia de cortizol şi de molecule de semnalizare inflamatorie. În timp, stresul persistent poate contribui la dereglarea sistemului imunitar şi poate creşte riscul de boli cardiovasculare, depresie şi tulburări metabolice.
„Organismul nu face o distincţie foarte clară între stresul emoţional şi stresul fizic”, a spus Lin. „Ambele pot influenţa inflamaţia.”
De ce mai multe suplimente nu sunt întotdeauna mai bune
Mulţi oameni ajung la clinica lui Lin cu genţi pline de suplimente: ulei de peşte, curcumă, vitamina D, probiotice, magneziu.
Cu toate acestea, în ciuda faptului că le iau cu regularitate, mulţi se simt în continuare epuizaţi sau continuă să se confrunte cu probleme digestive, dureri articulare sau probleme ale pielii. Lin consideră că problema nu este adesea reprezentată de suplimente în sine, ci de faptul că se bazează pe ele înainte de a aborda cauzele care stau la bază.
„Dacă dieta, somnul, stresul şi sănătatea intestinală nu s-au schimbat, este puţin probabil ca suplimentele să rezolve problema de una singură”, a spus ea.
În loc să recomande o listă lungă de produse, ea preferă să pună mai întâi bazele, ajutând pacienţii să-şi îmbunătăţească obiceiurile zilnice. Suplimentele nutritive sunt apoi utilizate în mod selectiv, pe baza nevoilor individuale şi a rezultatelor de laborator, mai degrabă decât ca o soluţie universală.
Vindecarea inflamaţiei începe cu alegerile de zi cu zi
După evaluarea dietei pacientului, a sănătăţii digestive, a nivelului de stres, a somnului, a analizelor de laborator şi a istoricului medical, Lin elaborează un plan de tratament individualizat. Deşi fiecare plan este diferit, obiectivul este acelaşi: reducerea factorilor care menţin sistemul imunitar într-o stare constantă de activare, sprijinind în acelaşi timp capacitatea naturală a organismului de a se vindeca.
„Nu există o singură dietă antiinflamatoare care să funcţioneze pentru toată lumea”, a spus ea. „Cel mai bun plan este cel care se potriveşte fiecărei persoane şi poate fi menţinut pe termen lung.”
Lin nu le cere pacienţilor să-şi schimbe radical viaţa peste noapte, ci îi încurajează să înceapă cu câteva obiceiuri sustenabile:
- Umpleţi jumătate din farfurie cu alimente vegetale
Una dintre cele mai simple modalităţi de a susţine o reacţie inflamatorie sănătoasă este să consumaţi mai multe alimente vegetale integrale. Legumele, fructele, fasolea, lintea, nucile, seminţele şi cerealele integrale furnizează fibre şi mii de compuşi naturali, cunoscuţi sub numele de polifenoli, care hrănesc bacteriile benefice din intestin şi pot reduce stresul oxidativ şi inflamaţia.
În loc să se concentreze pe un singur „superaliment”, Lin îi încurajează pe pacienţi să consume o mare varietate de alimente vegetale colorate pe parcursul săptămânii. „Diversitatea dietei este adesea mai importantă decât orice ingredient în parte”, a spus ea.
- Hrăniţi microbiomul intestinal
Deoarece sănătatea intestinală joacă un rol atât de important în reglarea sistemului imunitar, Lin încurajează obiceiuri care susţin un microbiom sănătos, printre care:
- Consumul regulat de alimente bogate în fibre.
- Alegerea alimentelor fermentate, precum iaurtul, kefirul, kimchi-ul sau varza murată, dacă sunt tolerate.
- Menţinerea unei hidratări adecvate.
- Practicarea exerciţiilor fizice în mod regulat.
- Evitarea antibioticelor inutile.
Cercetările sugerează că diversitatea alimentară este unul dintre cei mai puternici factori predictivi ai unui microbiom intestinal sănătos, care, la rândul său, este asociat cu niveluri mai scăzute de inflamaţie cronică.
- Nu neglijaţi somnul
Mulţi oameni se concentrează pe nutriţie, neglijând somnul. Dar chiar şi câteva nopţi de somn de proastă calitate pot creşte semnalele inflamatorii în întregul organism.
În general, adulţii ar trebui să vizeze 7 până la 9 ore de somn de calitate în fiecare noapte, conform recomandărilor Academiei Americane de Medicină a Somnului şi ale Societăţii de Cercetare a Somnului.
„Dacă organismul tău nu are niciodată suficient timp să se refacă”, a spus Lin, „este mult mai greu să reduci inflamaţia.”
- Includeţi gestionarea stresului în planul de sănătate
Gestionarea stresului este adesea privită ca ceva opţional. Lin vede lucrurile altfel. Fie că este vorba de meditaţie, respiraţie profundă, rugăciune, yoga, petrecerea timpului în aer liber, ţinerea unui jurnal sau pur şi simplu stabilirea unor limite mai sănătoase, ea consideră că reducerea stresului cronic ar trebui să fie considerată parte integrantă a îngrijirii medicale — nu o chestiune secundară.
Cercetările au arătat că reducerea stresului bazată pe mindfulness şi alte tehnici de gestionare a stresului pot scădea biomarkerii inflamatori la unele persoane, deşi efectele variază în funcţie de individ şi de afecţiune. „Corpul se vindecă cel mai bine atunci când nu mai simte că se află sub o ameninţare constantă”, a spus ea.
- Formaţi-vă obiceiuri pe care le puteţi menţine
Una dintre cele mai mari greşeli pe care le fac oamenii, a spus Lin, este încercarea de a schimba totul dintr-o dată. Ei elimină zeci de alimente, cumpără numeroase suplimente, urmează planuri alimentare stricte — şi apoi le abandonează în câteva săptămâni. În schimb, ea îi încurajează pe pacienţi să se concentreze pe îmbunătăţiri mici, dar constante.
- Alegeţi apa în locul băuturilor zaharoase.
- Faceţi o plimbare de 20 de minute după cină.
- Culcaţi-vă cu 30 de minute mai devreme.
- Adăugaţi o porţie suplimentară de legume la prânz.
„Sănătatea nu se clădeşte într-o singură zi perfectă”, a spus ea. „Se clădeşte prin alegerile pe care le repetaţi.”
O perspectivă mai largă
Timp de ani de zile, inflamaţia a fost privită în primul rând ca o reacţie la o infecţie sau la o leziune. Astăzi, cercetătorii consideră tot mai mult că inflamaţia cronică de grad scăzut este unul dintre procesele biologice care leagă multe dintre cele mai comune boli cronice din lume.
Asta nu înseamnă că inflamaţia este întotdeauna dăunătoare. Inflamaţia acută este o parte esenţială a procesului de vindecare. Problema apare atunci când sistemul imunitar rămâne activat mult timp după ce factorul declanşator iniţial a dispărut.
De aceea, tratarea doar a simptomelor nu este adesea suficientă, a spus Lin. „Întrebarea nu ar trebui să fie doar: «Cum suprimăm inflamaţia?», ci şi: «De ce se inflamează organismul în primul rând?»”
Femeia care credea odată că operaţia era inevitabilă nu şi-a revenit pentru că a descoperit un singur aliment miraculos. Progresul ei a venit din abordarea factorilor care alimentaseră în tăcere inflamaţia de-a lungul timpului – dieta, sănătatea digestivă, stresul şi obiceiurile zilnice. Povestea ei ne reaminteşte că, deşi inflamaţia cronică se dezvoltă adesea în tăcere, alegerile pe care le facem în fiecare zi pot contribui, de asemenea, la rezolvarea treptată a acesteia.
