Prinţesele Egiptului antic erau arcaşe pricepute: o nouă analiză dezvăluie viaţa sportivă a femeilor din familia regală

Timp de decenii, arheologii s-au întrebat ce semnificaţie aveau armele descoperite în mormintele unor femei din familia regală a Egiptului antic. Arcurile, săgeţile şi măciucile găsite alături de prinţese au fost considerate de mulţi cercetători simple obiecte ritualice sau simboluri ale statutului social.

O nouă analiză a rămăşiţelor unor membre ale familiei regale din timpul Regatului de Mijloc schimbă această perspectivă. Cercetătorii au descoperit dovezi că unele dintre aceste femei aveau o dezvoltare musculară compatibilă cu folosirea armelor şi cu activităţi fizice solicitante, inclusiv tirul cu arcul.

„Membrii familiei regale, în special femeile, participau activ la activităţi care necesitau îndemânare şi efort fizic, precum tirul cu arcul şi vânătoarea”, afirmă cercetătoarea Zeinab Hashesh de la Universitatea Beni-Suef din Egipt, autoarea principală a studiului.

Mumiile regale redescoperite după mai bine de un secol

Cercetarea s-a concentrat asupra a şase mumii regale descoperite în anii 1890 la Dahshur, o importantă zonă funerară situată în apropierea piramidelor din Egiptul antic.

Rămăşiţele au fost redescoperite în 2020, în timpul unui proiect de conservare desfăşurat la Muzeul Egiptean. Printre acestea se aflau patru surori, fiice ale faraonului Amenemhat al II-lea: prinţesele Ita, Khenmet şi Itaweret, precum şi o femeie identificată provizoriu ca fiind prinţesa Sathathormeryt.

Au fost îngropate în camere funerare asemănătoare, alături de obiecte de prestigiu, inclusiv arme. Arcuri şi săgeţi — obiecte asociate în mod tradiţional cu activităţile masculine în Egiptul antic — au fost descoperite în mormintele acestor femei.

Deşi ţesuturile moi ale mumiilor s-au degradat, iar craniile prinţeselor s-au pierdut la începutul secolului XX, oasele păstrate au oferit informaţii importante despre vârstă, sănătate, leziuni şi stilul de viaţă.

Semnele unui antrenament fizic intens

Analiza scheletelor a evidenţiat inserţii musculare puternice pe oasele membrelor superioare, indicând o activitate fizică repetată şi intensă.

Prinţesa Ita, care avea aproximativ între 28 şi 34 de ani la moarte, prezenta o musculatură bine dezvoltată la nivelul părţii superioare a corpului. Cercetătorii consideră că acest lucru ar putea fi asociat cu folosirea unor arme precum măciuci sau pumnale.

Prinţesa Khenmet, estimată la o vârstă între 30 şi 40 de ani, prezenta semne de fragilizare osoasă, dar şi ligamente rezistente, indicând un organism supus unor solicitări fizice repetate.

Cea mai convingătoare dovadă a venit însă din cazul prinţesei Itaweret. Tânăra, cu vârsta estimată între 20 şi 34 de ani, supravieţuise unor fracturi la coaste şi la picior. Modul în care scheletul ei s-a dezvoltat sugerează practicarea tirului cu arcul, posibil la un nivel ridicat.

Arcul greu lăsa urme în schelet

Cercetătorii au identificat modificări specifice asociate cu folosirea arcului, nu doar cu munca fizică generală.

Un exemplu relevant îl constituie prinţesa Noub-Hotep, al cărei al doilea metacarpian al mâinii drepte prezenta o curbură caracteristică. Potrivit specialiştilor, această modificare apare ca răspuns biomecanic la solicitarea repetată necesară pentru stabilizarea unui arc greu.

„Aceste dovezi explică prezenţa arcurilor, săgeţilor şi măciucilor în mormintele femeilor. Nu erau doar daruri simbolice, ci obiecte pe care unele dintre ele le foloseau în viaţa de zi cu zi”, a explicat Zeinab Hashesh.

Analize similare indică faptul că atât prinţesa Noub-Hotep, cât şi regele Hor, un alt membru al grupului studiat, ar fi fost arcaşi.

Accidente, tratamente medicale şi legături de familie

Studiul a scos la iveală şi aspecte despre sănătatea acestor membri ai elitei egiptene. Fracturile vindecate, inclusiv cele suferite de Itaweret, ar putea proveni din accidente, căderi sau lovituri puternice asociate unui stil de viaţă activ.

Faptul că aceste răni s-au vindecat sugerează existenţa unor tratamente medicale eficiente pentru epoca respectivă.

Cercetătorii au observat, de asemenea, anomalii rare ale coloanei vertebrale comune mai multor surori. Acest lucru indică faptul că familia regală era foarte apropiată genetic, probabil ca urmare a căsătoriilor între rude, practică întâlnită în anumite perioade ale Egiptului antic.

O fereastră spre viaţa femeilor din Egiptul antic

Autorii studiului subliniază că rezultatele trebuie interpretate cu prudenţă. Pierderea craniilor limitează unele analize, iar cercetătorii intenţionează să efectueze investigaţii suplimentare, inclusiv analize izotopice, care ar putea oferi informaţii despre alimentaţie, originea geografică şi condiţiile de viaţă.

„Obiectivul nostru este să mergem dincolo de simpla identificare a familiei regale de la Dahshur şi să reconstruim poveştile lor de viaţă: sănătatea, familia şi rolurile pe care le-au avut în societate”, spune Hashesh.

Cercetătorii speră ca, pe viitor, aceste descoperiri să permită crearea unor modele 3D şi expoziţii virtuale care să prezinte istoria acestor femei, împreună cu bijuteriile, armele şi obiectele funerare asociate lor, în mod etic şi respectuos.

Descoperirea oferă astfel o imagine mai complexă asupra femeilor din Egiptul antic: nu doar figuri ceremoniale din spatele zidurilor palatelor, ci persoane care puteau participa activ la activităţi fizice, sportive şi chiar militare.

Notă: Studiul menţionat corespunde unei cercetări publicate în revista Frontiers in Environmental Archaeology.