„Substanţele chimice eterne” care se ascund la vedere. Cum ne putem proteja sănătatea

Substanţele chimice numite PFAS — substanţe per- şi polifluoroalchilice — denumite adesea „substanţe chimice eterne” — se ascund în multe obiecte pe care le folosim zilnic.

Cunoscute pentru proprietăţile lor de rezistenţă la apă şi la pete, substanţele PFAS se regăsesc într-o gamă surprinzător de largă de obiecte de uz cotidian — şi, deoarece nu se descompun uşor, rămân în organismele noastre.

De exemplu, dacă ouăle de la micul dejun alunecă uşor din tigaie datorită unui strat antiaderent care conţine PFAS, aceste substanţe se pot acumula în sângele dumneavoastră.

Bine ai venit în viaţa cu „substanţele chimice eterne”.

Substanţele PFAS sunt integrate în multe produse care ne fac viaţa mai comodă, de la vase de gătit antiaderente la mobilier rezistent la pete. Deşi se depun eforturi de reglementare, substanţele chimice de înlocuire s-ar putea să nu fie în totalitate mai sigure, iar expunerea rămâne o preocupare.

Necesitatea substanţelor PFAS

În anii 1930, pe măsură ce frigiderele electrice deveneau o necesitate casnică, companiile chimice au început să caute substanţe chimice de refrigerare mai sigure.

În timp ce cerceta noi agenţi frigorifici netoxici, omul de ştiinţă Roy J. Plunkett, cercetător la DuPont, a descoperit accidental o nouă substanţă chimică cu o legătură puternică carbon-fluor.

Substanţa chimică era de culoare albă, cerată, alunecoasă şi rezistentă la căldură; era politetrafluoretilenă şi avea să devină cunoscută mai târziu sub numele de „Teflon”.

Legătura unică carbon-fluor este cea care conferă Teflonului, precum şi tuturor celorlalte substanţe chimice PFAS care au urmat, caracteristica sa de rezistenţă extremă.

Stabilitatea chimică şi durabilitatea compuşilor PFAS i-au făcut extrem de utili, ceea ce a dus la adoptarea lor pe scară largă în diverse industrii, precum cea a vaselor de gătit, a îmbrăcămintei, a ambalajelor alimentare şi la stingerea incendiilor.

În anii 1990, un crescător de vite a descoperit că animalele sale mureau după ce beau apă contaminată cu scurgeri industriale provenite de la o fabrică DuPont din apropiere, care producea Teflon. Această descoperire a dat naştere unor procese judiciare, precum şi unor cercetări care au analizat riscurile pentru sănătate.

Deşi Teflonul este neted şi inofensiv la temperatura normală a camerei, acidul perfluorooctanoic (PFOA), substanţa chimică utilizată în procesul de fabricaţie, este extrem de toxic şi cancerigen pentru oameni. De atunci, utilizarea sa a fost eliminată treptat.

Un alt risc asociat utilizării tigăilor din Teflon este faptul că, atunci când sunt încălzite, stratul chimic se descompune şi eliberează vapori toxici în aer.

Aceşti vapori sunt atât de otrăvitori încât unul dintre primele rapoarte privind teflonul a arătat că aceştia pot ucide instantaneu păsările de companie şi pot provoca la oameni o afecţiune asemănătoare gripei, numită „gripa teflonului”.

Articole obişnuite care conţin PFAS

Deşi substanţele chimice PFAS sunt adesea asociate cu anumite tipuri de materiale plastice şi cu aplicaţiile acestora, nu toate produsele care conţin plastic le conţin neapărat.

Cuvintele-cheie care pot indica prezenţa PFAS includ „rezistent la pete”, „impermeabil”, „rezistent la grăsime” şi „antiaderent”.

Printre produsele care pot conţine PFAS se numără vasele de gătit cu acoperiri antiaderente, precum şi materialele textile şi ţesăturile rezistente la apă şi la pete, cum ar fi îmbrăcămintea de exterior, covoarele, tapiţeria şi mobilierul cu finisaje hidrofuge.

Materialele de ambalare a alimentelor reprezintă o altă sursă frecventă, incluzând articole precum pungile de popcorn pentru cuptorul cu microunde, ambalajele pentru fast-food, cutiile de pizza şi alte recipiente concepute să fie rezistente la ulei sau apă.

Cosmeticele şi produsele de îngrijire personală rezistente la apă, precum rimelul rezistent la apă, fondul de ten şi cremele de protecţie solară, conţin, de asemenea, PFAS.

În mediile medicale, dispozitivele acoperite cu PFAS — precum cateterele, firele de ghidare şi materialele implantabile — pot constitui, de asemenea, o sursă importantă, dar adesea trecută cu vederea, de expunere.

Spuma de stingere a incendiilor utilizată în medii industriale şi în exerciţii de antrenament reprezintă o altă sursă semnificativă de expunere la PFAS. Proprietăţile sale de stingere a incendiilor depind de substanţele chimice fluorurate, care îi permit să stingă flăcările în mod eficient. Datorită toxicităţii lor extreme, sunt în curs de desfăşurare tranziţii majore către alternative de spumă fără fluor.

În cele din urmă, unele produse de curăţare, în special cele pentru îndepărtarea petelor sau produsele de protecţie a ţesăturilor, pot conţine PFAS pentru a asigura rezistenţa la apă sau la pete. În general, orice produs comercializat ca fiind rezistent la apă, la pete sau la grăsime, antiaderent sau rezistent la căldură este un indicator puternic al prezenţei substanţelor chimice PFAS.

Riscurile expunerii la PFAS

Se estimează că 78% din populaţia generală a SUA prezenta concentraţii detectabile de compuşi PFAS.

Expunerea la PFAS prezintă riscuri mai mari pentru sănătate în cazul femeilor însărcinate, al sugarilor şi al copiilor mici. Numeroase studii asociază expunerea prenatală şi în primii ani de viaţă la PFAS cu defecte de dezvoltare la copii.

Aceste substanţe chimice traversează cu uşurinţă bariera placentară în timpul sarcinii, ceea ce înseamnă că un făt în dezvoltare le poate absorbi direct de la mamă.

Sistemele fiziologice în dezvoltare ale copiilor — inclusiv funcţiile hepatice, renale şi endocrine — „pot duce la o susceptibilitate mai mare la anumite expuneri chimice în comparaţie cu adulţii”, a declarat pentru The Epoch Times dr. Matt Thompson, chirurg vascular şi director general al Avodah Naturals, o companie de tehnologie a biomaterialelor care oferă produse ecologice prin procese durabile.

PFAS se pot acumula în organismele vii în timp, iar expunerea pe termen lung a fost asociată cu cancerul, afectarea sistemului imunitar, probleme tiroidiene şi întârzieri în dezvoltarea copiilor.

Pompierii şi personalul militar sunt mai expuşi la PFAS prin utilizarea spumogenului (AFFF), care conţine PFAS.

Autorităţile de reglementare ţin pasul?

Mai multe ţări şi state au impus interdicţii sau restricţii asupra anumitor compuşi PFAS, în special asupra celor cu lanţ lung, consideraţi mai nocivi.

PFAS-urile cu lanţ lung sunt utilizate datorită eficacităţii lor în respingerea apei, a uleiului şi a grăsimilor.

UE, de exemplu, a început să restricţioneze aproximativ 12.000 de substanţe chimice PFAS specifice, urmărind o eliminare treptată mai amplă.

În Statele Unite, Agenţia pentru Protecţia Mediului (EPA) a anunţat planuri de limitare a anumitor PFAS din apa potabilă şi încurajează producătorii să reducă sau să elimine aceste substanţe chimice din produsele de consum. Unele companii elimină treptat, în mod voluntar, anumite PFAS din produsele lor, iar mai multe state au adoptat interdicţii sau reglementări mai stricte privind substanţele PFAS.

California, New York şi Vermont au stabilit limite mai stricte şi politici de eliminare treptată a substanţelor PFAS din apa potabilă, ambalajele alimentare şi produsele de larg consum. Aceste reglementări statale depăşesc adesea eforturile federale, reflectând o abordare proactivă în ceea ce priveşte combaterea contaminării cu substanţe PFAS şi a riscurilor de expunere.

EPA a propus recent eliminarea limitelor pentru patru tipuri de PFAS: GenX, acidul perfluorohexansulfonic (PFHxS), acidul perfluorononanoic (PFNA) şi acidul perfluorobutansulfonic (PFBS). Însă agenţia menţine limitele pentru cele două tipuri cele mai comune, PFOA şi sulfonatul de perfluorooctan (PFOS).

Deşi există alternative mai sigure la PFAS, precum ceramica şi acoperirile pe bază biologică, pentru multe aplicaţii de consum şi industriale, adoptarea lor pe scară largă este împiedicată de costurile ridicate, care pot fi de până la cinci ori mai mari decât cele ale materialelor actuale.

Suntem mai în siguranţă acum?

Multe industrii înlocuiesc acum PFAS cu lanţ lung cu alternative cu lanţ mai scurt. Însă aceste alternative sunt mai puţin studiate şi pot prezenta în continuare riscuri pentru sănătate.

În unele cazuri, o alternativă poate fi de fapt mai dăunătoare decât substanţa iniţială, a declarat pentru The Epoch Times dr. Jennifer Brandon, expertă în microplastice, care deţine un doctorat în oceanografie biologică de la Institutul Scripps de Oceanografie.

Ea a menţionat PFAS-ul GenX, denumit tehnic acid dimer de oxid de hexafluoropropilenă (HFPO-DA), care a fost adoptat pe scară largă ca înlocuitor al PFOA, cunoscut ca unul dintre cele mai nocive PFAS-uri.

„GenX a fost ales deoarece are o perioadă de înjumătăţire mai scurtă în mediu”, a spus ea. „Dar nu a fost studiat suficient de mult timp şi se dovedeşte că, de fapt, poate fi mai toxic şi mai mobil, astfel încât se poate răspândi mai departe în mediu de la locul de contaminare.”

Un aspect important de luat în considerare, a declarat pentru The Epoch Times Alex LeBeau, specialist în expunere şi proprietar al firmei Exposure Assessment Consulting, este faptul că substanţele PFAS sunt foarte eficiente în ceea ce priveşte scopul pentru care au fost concepute şi „datorită eficienţei lor, există unele scenarii de utilizare din trecut în care acestea încă îşi găsesc aplicarea”.

„Cu toate acestea, din cauza problemelor legate de expunere identificate în prezent, cred că, de acum înainte, companiile vor fi prudente pentru a se asigura că produsele de înlocuire nu vor prezenta probleme similare cu cele ale PFAS.”, a remarcat el.

Deşi există câteva alternative promiţătoare, a adăugat acesta, şi având în vedere ceea ce experimentăm acum cu substanţele chimice PFAS actuale, „companiile vor avea nevoie de timp pentru a identifica comportamentul potenţial al acestor substanţe în mediu, pentru a determina dacă prezintă riscuri pentru sănătatea umană”.

Acesta nu este un proces rapid, iar graba ar putea duce la un scenariu similar cu cel în care ne aflăm în prezent cu PFAS, a spus el.

Reducerea expunerii la PFAS în viaţa de zi cu zi

Deşi evitarea completă a PFAS poate fi dificilă, având în vedere prezenţa lor pe scară largă, există măsuri practice pe care le puteţi lua pentru a vă minimiza expunerea şi a vă proteja sănătatea.

Pentru gătit, optaţi pentru alternative din oţel inoxidabil, fontă sau ceramică. Când faceţi cumpărături, încercaţi să evitaţi ambalajele alimentare cu acoperiri antiaderente sau învelişuri rezistente la grăsime; în schimb, folosiţi recipiente din sticlă sau pe bază de hârtie.

Pentru îmbrăcămintea de exterior şi de sport, alegeţi articole confecţionate din fibre naturale, precum bumbacul, lâna sau inul. Ţesăturile tratate cu ceară pot conferi, de asemenea, rezistenţă la apă prin intermediul unui strat de PFAS.

Limitaţi utilizarea spray-urilor rezistente la pete şi hidrofuge

Evitaţi aplicarea regulată a spray-urilor rezistente la pete sau hidrofuge pe mobilier, covoare sau îmbrăcăminte. Dacă este necesar, alegeţi produse etichetate ca fiind fără PFAS şi utilizaţi-le în spaţii bine ventilate.

Îmbunătăţiţi calitatea aerului din interior şi ventilaţia

Aspiraţi regulat covoarele şi tapiţeria cu aspiratoare dotate cu filtre HEPA pentru a reduce acumularea de substanţe chimice. Asiguraţi-vă că locuinţa dumneavoastră este bine ventilată pentru a reduce concentraţiile de substanţe chimice din interior.

Deşi eliminarea completă a expunerii poate fi dificilă, luarea unor măsuri proactive poate contribui la protejarea sănătăţii noastre şi a sănătăţii generaţiilor viitoare împotriva potenţialelor pericole reprezentate de PFAS.

Sursa: Epoch Times SUA