Analist: PNRR, un eşec investiţional. Pus pe hârtie în grabă, a fost mai degrabă o listă de cumpărături decât un plan strategic
Consultantul economic Adrian Negrescu consideră că lipsa de viziune pe termen lung, absenţa studiilor de impact şi incapacitatea clasei politice de a pune interesul naţional deasupra jocurilor de culise au deteterminat ca Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR) să reprezinte un eşec investiţional pentru România.
Într-o postare pe Facebook, cunoscutul analist face un scurt rezumat al implementării programului PNRR sub titlul „Cronica unui eşec investiţional anunţat pentru România”, pe care-l redăm în continuare.
„Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR) a fost promovat iniţial ca proiectul de ţară care va moderniza structural România, aducând miliarde de euro pentru spitale, autostrăzi şi reforme profunde. Astăzi, privind lucid cifrele şi realitatea din teren, devine evident că acest program reprezintă un eşec major din punct de vedere investiţional. Este imaginea unui program mamut construit fără o viziune pe termen lung, lipsit de studii de impact fundamentate şi blocat într-un hăţiş de neputinţă administrativă şi instabilitate politică.
Iniţial, la momentul lansării, i-am spus Planul Naţional de Reforme Probabile. Între timp a devenit Planul Naţional de Reforme Ratate.
Ne aflăm în plină linie dreaptă, cu 95% din perioada de implementare a programului deja scursă, iar bilanţul este unul sumbru. România a reuşit să încaseze doar 61 la sută din fonduri raportat la sumele recalculate şi un catastrofal 44 la sută dacă ne raportăm la valoarea iniţială, ambiţioasă, a programului, de 29 mld.euro.
Gradul de îndeplinire a jaloanelor şi ţintelor oglindeşte fidel rata precară de încasare, demonstrând că aparatul bugetar a fost complet depăşit de complexitatea cerinţelor. Mai avem doar o lună şi câteva zile până la termenul-limită absolut de la finalul lunii august 2026. În joc mai sunt 8,7 miliarde de euro, o sumă uriaşă pe care riscăm să o pierdem definitiv din cauza indolenţei.
Până în prezent, România a încasat 13 miliarde de euro, dar factura incompetenţei este deja uriaşă. Am pierdut deja 500 de milioane de euro din Cererea de plată numărul trei şi am fost supuşi unei amputări masive de 7 miliarde de euro la renegocierea din 2025, decontând direct întârzierile cronice acumulate de guvernele anterioare.
Rădăcina acestui eşec nu stă doar în execuţia defectuoasă, ci în însăşi fundaţia PNRR. Programul a fost pus pe hârtie în grabă, fiind mai degrabă o listă de cumpărături şi o sumă de dorinţe birocratice decât un plan strategic. Un fel de şaorma cu de toate din punct de vedere investiţional.
Lipsa unor studii de impact economice şi sociale serioase a transformat PNRR într-o bombă cu ceas pentru administraţia publică. S-au asumat termene nerealiste şi reforme structurale de o complexitate uriaşă, fără a se evalua capacitatea administrativă a ministerelor de a le duce la bun sfârşit sau impactul lor real în societate. Rezultatul este că România se sufocă astăzi sub propria neputinţă de a livra ceea ce s-a angajat haotic, de una singură, să facă.
Instabilitatea politică a funcţionat ca o frână de mână trasă în plină viteză. Criza declanşată de moţiunea de cenzură a lăsat ţara în faţa celui mai prost scenariu posibil, gestionarea finalului PNRR de către un Guvern interimar. Deşi miniştrii au încercat să menţină ritmul şi au muncit zi de zi pentru a debloca marile reforme aflate în responsabilitatea lor, limitările juridice actuale blochează mecanismul statului.
Având un Guvern interimar, Executivul nu mai poate recurge la procedura angajării răspunderii şi nici la ordonanţe de urgenţă pentru a adopta aceste acte normative. Singurul colac de salvare rămas este convocarea Parlamentului în sesiuni extraordinare în perioada următoare. Deputaţii şi senatorii trebuie să dezbată şi să adopte în ritm de alertă legile care ţin captive miliardele de euro.
Dovada supremă că PNRR a fost gândit prost, lăsând cele mai grele şi sensibile reforme pentru final, se vede în lista proiectelor legislative blocate, unde fiecare zi de întârziere ne costă direct. Printre reformele rămase, şase proiecte legislative sunt cele mai importante şi însumează sume colosale. Au fost prezentate de premierul Bolojan pe Facebook.
Legea privind salarizarea unitară, un proiect extrem de sensibil politic ce vizează corectarea inechităţilor din sistemul public, are o valoare de 770 de milioane de euro. Tot 770 de milioane de euro reprezintă şi miza pentru legea privind incompatibilităţile, menită să cureţe şi să transparentizeze funcţiile publice. Aceeaşi sumă este alocată legii privind recompensarea personalului Ministerului Finanţelor pentru îmbunătăţirea colectării veniturilor la bugetul de stat, precum şi legii privind funcţia publică, ce vizează profesionalizarea corpului funcţionarilor.
Cele mai mari mize financiare, de câte 972 de milioane de euro fiecare, sunt ataşate legii privind Codul urbanismului, esenţială pentru infrastructură, şi legii privind decarbonizarea sectorului de încălzire şi răcire, vitală pentru tranziţia energetică.Vor fi capabili politicienii să le aprobe într-o sesiune extraordinară? Pare că sunt mici şanse în acest sens.
Cert este că România se află în faţa unui paradox dureros. În timp ce avem nevoie disperată de autostrăzi, spitale şi modernizare, miliardele din PNRR riscă să se întoarcă la Bruxelles sau să fie anulate din cauza incompetenţei decidenţilor. PNRR nu a fost o rampă de lansare, ci o oglindă care a scos la iveală lipsa cronică de viziune, absenţa studiilor de impact şi incapacitatea clasei politice de a pune interesul naţional deasupra jocurilor de culise. Cele câteva zile rămase nu mai sunt despre dezvoltare, ci despre un management de criză disperat pentru a salva ce se mai poate dintr-un eşec deja asumat.”
