"Suntem datori vânduţi" - România împrumută 1 miliard de euro pe săptămână pentru a putea plăti pensii, salarii şi celelalte cheltuieli
România nu va intra în Junk, la finele lunii, având în vedere evoluţia deficitului bugetar şi absorbţia fondurilor UE. Marea problemă o reprezintă însă datoria publică, a opinat, miercuri, analistul financiar Adrian Negrescu, care a explicat mai în detaliu care este situaţia în care se află acum ţara noastră.
Expertul a subliniat că, din ce adună statul român din taxe şi impozite, peste 90% din bani se duc pe cheltuielile fixe (salarii, pensii, alocaţii, cheltuieli sociale în general), iar 10% pe dobânzile la creditele luate de România.
"Altfel spus, suntem dependenţi de finanţare şi am ajuns în situaţia de a împrumuta în medie 1 miliard de euro pe săptămână pentru a avea cu ce să plătim cheltuielile de funcţionare ale statului. În acest fel, datoria publică creşte spectaculos de la o lună la alta, iar soluţiile de temperare a acestui ritm întârzie să apară. Avem două variante - ori creştem taxele din nou sau inventăm altele noi, ori reducem cheltuielile statului şi încercăm să adunăm mai mulţi bani din zona de evaziune, încercăm să extindem baza de impozitare", a punctat Adrian Negrescu.
Redăm mai jos declaraţiile făcute de analist pe această tema la TVR, pornind de la întâlnirea şefului Finanţelor, Alexandru Nazare, cu cei de la Fitch Ratings:
Jurnalist: Avem cam trei subiecte de discutat astăzi: PNRR-ul, coroborat cu ratingul de ţară şi, bineînţeles, cifrele de la INS din această dimineaţă privind salariul minim şi salariul mediu brut, care a scăzut puţin. În primul şi în primul rând, domnule Negrescu, despre PNRR. Este crucial pentru păstrarea ratingului de ţară? Vă întreb pentru că, iată, am primit un răgaz de la Comisia Europeană, care a fost de acord cu renegocierea planului.
Adrian Negrescu: Este important, pentru că mare parte din sumele prevăzute în PNRR sunt trecute în bugetul de stat. Iar dacă banii aceştia nu ajung la Bucureşti, practic este aproape imposibil ca Guvernul să-şi respecte angajamentele privind ţinta de deficit. Practic, îşi scoate din calcul nişte încasări extrem de importante, care l-ar putea ajuta, într-adevăr, să reducă deficitul spre 6,2%.
De aceea sunt fundamentali banii europeni în momentul de faţă şi de aceea politicienii trebuie să facă tot ce este posibil pentru a atrage ultimii bani pe care îi mai avem din acest PNRR.
Eu am spus că este un „Plan Naţional de Reforme Ratate”, pentru că, până în momentul de faţă, avem undeva la 40% grad de îndeplinire a reformelor. Şi asta după ce l-am renegociat de două ori şi, atenţie, de la 30 de miliarde de euro am coborât la 21 de miliarde, ca urmare a renegocierilor şi a amânării unor reforme care nu au fost făcute la timpul lor.
Jurnalist: A treia oară poate va fi cu noroc, ştiţi vorba aceea.
Adrian Negrescu: Da, mai bine, da.
Jurnalist: În afară de PNRR, care ar mai fi colacul nostru de salvare?
Adrian Negrescu: Cred că, în primul rând, situaţia deficitului bugetar. Asta este un element esenţial, un argument esenţial pentru Ministerul Finanţelor, pentru Alexandru Nazare, în a-i convinge, până la urmă, pe cei de la Fitch, care pe 31 iulie vor da ratingul României, că suntem pe drumul cel bun.
Şi aici este o veste bună. Deficitul, după primele cinci luni, este la 1,75%. Adică diferenţa dintre cât încasăm noi din taxe, impozite şi celelalte venituri ale statului şi cât cheltuim. Este de 1,75%, în condiţiile în care anul trecut, pe vremea aceasta, eram la o cifră dublă.
Ei, asta este un lucru pozitiv, pentru că creează ideea că s-au mai tăiat din cheltuieli, s-au mai redus din facturile uriaşe pe care le plăteam anul trecut. Şi, în această perspectivă, avem şanse ca, la finele anului, să ne încadrăm într-un deficit de 6,2%.
Dar, atenţie, asta este o misiune doar parţial îndeplinită, pentru că, din a doua parte a anului, să nu uităm, vin toate cheltuielile pe care noi le-am ascuns sub preş, încă nu le-am plătit, le-am amânat special pentru a ne ieşi acest indicator extrem de important în negocierea cu agenţiile de rating.
De ce este important ratingul de ţară? Pentru că de el depinde nivelul de împrumut al României. Şi noi, atenţie, trebuie să ne împrumutăm, în medie, cu un miliard de euro pe săptămână, pentru a avea cu ce să plătim pensiile, salariile şi celelalte cheltuieli ale statului.
Jurnalist: Spre sfârşitul lunii vom avea acest raport în ceea ce priveşte ratingul de ţară. Avem emoţii?
Adrian Negrescu: Nu cred. Cred că cele două argumente... de fapt, sunt trei argumente. Acest deficit bugetar foarte bun, scos după primele cinci luni, de Alexandru Nazare. Apoi avem această evoluţie semnificativă a încasărilor din fonduri europene. Chiar au intrat nişte bani în ţară în ultimele luni, aproape 3 miliarde şi ceva de euro. Şi, pe de altă parte, avem stabilitatea cursului de schimb. Adică nu am văzut o depreciere masivă a leului în faţa euro. Suntem în marja aceea de 3%, ceea ce este pozitiv.
Toate acestea vor face ca, probabil, Fitch să confirme ratingul României la ultima treaptă înainte de categoria „junk” şi să ne avertizeze, probabil, în scrisoarea pe care o va trimite autorităţilor române, că trebuie să încetăm această criză politică şi să încercăm să punem la Palatul Victoria un guvern capabil să facă reforme în continuare.
Pentru ca, să nu uităm, anul viitor trebuie să coborâm deficitul şi mai mult, la 5%. Şi asta înseamnă o economie de vreo 12 miliarde de euro. Trebuie tăiaţi de undeva banii aceştia sau adunaţi din economie. Cum? Prin reducerea evaziunii şi prin extinderea bazei de impozitare. Acestea sunt singurele soluţii.
Jurnalist: Perspectiva este negativă la ratingul de ţara, să nu uităm. Cum trecem peste acest aspect? Cum scăpăm de această perspectivă negativă, din punctul dumneavoastră de vedere?
Adrian Negrescu: În primul rând, să încercăm să temperăm cheltuielile, pentru că de acolo pleacă totul. Noi am crescut foarte mult taxele, în tentativa de a recupera mare parte din banii pe care i-am investit în ultimii ani, iar cheltuielile au explodat. Noi încă nu am făcut o reformă reală a cheltuielilor publice şi de acolo pleacă totul.
Jurnalist: Am umblat doar la taxe şi atât.
Adrian Negrescu: Am umblat doar la taxe. Gândiţi-vă că, în momentul de faţă, din ce adunăm noi din taxe şi impozite, 90% din bani se duc în momentul de faţă pe salariile bugetarilor, pe pensii şi pe celelalte cheltuieli sociale. Mai puneţi încă 10% care se duc pe dobânzile la creditele pe care le-am luat până acum şi cam acesta este bugetul României.
Pentru restul, pentru funcţionarea statului, pentru cheltuielile cu investiţiile, cu funcţionarea spitalelor, a şcolilor, tot ce înseamnă aceste lucruri, înseamnă împrumuturi publice. Şi împrumuturile publice au ajuns să reprezinte undeva la 55, chiar 60 de miliarde de euro anual.
Altfel, suntem datori vânduţi din punct de vedere financiar şi, în această perspectivă, trebuie să facem ceva: ori tăiem din cheltuieli, ori creştem taxele. Cum de creşterea taxelor cred că nimeni nu-şi mai poate permite să vorbească, în condiţiile în care şi aşa am ajuns la un nivel de taxare superior tuturor ţărilor din regiune, cred că singura soluţie este să tăiem din cheltuieli. Şi acolo avem de unde tăia.
Gândiţi-vă, construim stadioane, construim cămine culturale, facem tot felul de investiţii care nu generează plusvaloare în economie. Adică nu generează bani la buget.
Jurnalist: Trebuie să facem investiţii în instrumente de producţie, spuneţi dumneavoastră.
Adrian Negrescu: Da, cele care să creeze lanţuri economice, să creeze locuri de muncă, să adune bani din taxe şi impozite. Nu să construim stadioane, care sunt găuri negre pentru bugetele municipalităţilor şi primăriilor, sau cămine culturale şi alte lucruri pe care, da, e bine să le avem, e normal să existe într-o comunitate, dar nu în momentele acestea de criză în care se află România.
Jurnalist: Să ne uităm puţin şi la buzunarul românului. Salariul mediu brut a scăzut în România cu 2,6% în ultimul an, arată cele mai recente date INS. Salariul mediu net a crescut însă doar cu 3,2%, adică de trei ori mai puţin decât inflaţia.
Cele mai mari câştiguri salariale nete sunt în activităţile de programare, peste 13.000 de lei, urmate de extracţia petrolului, în timp ce salariile cele mai mici sunt în pescuit şi activităţi HoReCa, sub 2.900 de lei.
Sunt diferenţe mari şi între judeţe. La Bucureşti, salariul mediu net depăşeşte 7.600 de lei, în timp ce în Teleorman salariul mediu net nu ajunge la 4.200 de lei. Acestea sunt date publicate în această dimineaţă de INS.
Ce am observat este că, acum vreo doi-trei ani, salariul mediu net în Bucureşti era în jur de 5.200 de lei, iar acum a ajuns la 7.600 de lei. Să mă contraziceţi dacă greşesc.
Adrian Negrescu: Da, dar atenţie, sunt nişte medii. Mediile acestea făcute de Institutul Naţional de Statistică la ce se referă? La cei cu salariile cele mai mari şi la cei cu salariile cele mai mici.
Jurnalist: Ţinem pasul cu inflaţia sau nu?
Adrian Negrescu: Deloc, din păcate. Gândiţi-vă, creşterea salariului mediu net este de 3%, iar noi avem o inflaţie de 10,4% în momentul de faţă. Altfel spus, pierdem bani de la o lună la alta, în condiţiile în care nici în sectorul privat creşterile salariale nu mai sunt ceea ce au fost odată. Se mai acordă, dar sunt sub nivelul inflaţiei. Şi asta înseamnă că, în fiecare lună, atunci când luăm salariul, de fapt primim mai puţini bani, în termeni reali, decât în luna anterioară.
Soluţia nu este să creşti salariile din pix sau să încerci să rezolvi astfel problema inflaţiei, ci să iei măsuri pentru a tempera inflaţia. Şi acolo ce vedem? Vedem că mare parte din inflaţia pe care o avem noi în România, cea mai mare din Europa, de aproape trei ori peste media europeană, este cauzată de preţurile la energie: energie electrică, gaze naturale şi carburanţi. De acolo pleacă totul. Cam 80% din această inflaţie vine de acolo.
Şi de aceea cred că este absolut necesar ca viitorul guvern, indiferent cine îl va forma, să se uite puţin la companiile de stat care produc energie în ţara noastră şi să vadă de ce au costuri de producţie atât de mari. Poate este loc de tăieri, de optimizări de costuri, astfel încât să avem un curent mai ieftin decât în ţările din regiune. Altfel spus, să ne avantajăm din punct de vedere economic şi, uşor-uşor, să temperăm această inflaţie, care este ca un cancer. Ne mănâncă economia pe interior, dincolo de veniturile noastre şi de puterea noastră de cumpărare.
Jurnalist: Şi să nu uităm că veniturile pot creşte, dar numai până la un anumit prag. Mai mult de atât nu suportă nici economia, nici mediul privat să plătească asemenea salarii. Va trebui umblat, cum spuneţi dumneavoastră, la inflaţie.
Adrian Negrescu: Gândiţi-vă de unde o să dea o firmă creşteri salariale, în condiţiile în care, pentru marea majoritate a firmelor româneşti, vânzările au scăzut în acest an, s-au accentuat blocajele financiare, adică încasările sunt din ce în ce mai greu de făcut. Nu prea au de unde.
Şi, mai mult decât atât, au crescut taxele pe muncă. Să nu uităm că, de la 1 iulie, a crescut şi taxarea salariului minim pe economie. Asta înseamnă costuri mai mari cu forţa de muncă. Este foarte dificil. Gândiţi-vă că, pentru un salariu de 5.000 de lei, trebuie să dai statului peste 4.200 de lei. Ceea ce este foarte mult.
Jurnalist: Da, corect. O ultimă întrebare, domnule Negrescu. Salariul mediu brut a scăzut în România cu 2,6% în ultimul an, arată datele INS. Această scădere de 2,6% de unde vine?
Adrian Negrescu: Vine din scăderile de salarii din multe sectoare de activitate.
Jurnalist: Sau dintr-o taxare mai mare?
Adrian Negrescu: În sectorul privat, atenţie, nu la stat. Şi o creştere a taxelor. Gândiţi-vă că, în momentul în care pui taxe mai mari pe muncă, bineînţeles că asta se reflectă, din păcate, şi în activitatea companiilor.
Au fost eliminate toate facilităţile acordate la nivelul salariilor din HoReCa, din IT şi din sectorul agroalimentar. Toate acestea au influenţat, bineînţeles, şi statistica oferită de INS.
Eu cred că trebuie să facem ceva. Pentru că, dacă mergem în continuare cu o creştere salarială sub nivelul inflaţiei, la un moment dat s-ar putea să avem o problemă majoră din punct de vedere economic, în condiţiile în care, până la urmă, consumul, adică ceea ce cumpărăm noi în fiecare zi – produse şi servicii – reprezintă principalul motor al economiei.
Noi, dacă nu mai facem cumpărături, la un moment dat statul român s-ar putea să intre într-o criză economică majoră.
