Caniculă. Medicamentele care reduc capacitatea organismului de a face faţă căldurii
alte articole
Multe persoane nu fac legătura atunci când apare o reacţie adversă. Ele cred pur şi simplu că este mai greu de suportat căldura intensă. „Nu sunt sigură că nivelul de conştientizare este încă suficient în prezent: unele persoane nu ştiu că medicamentele pe care le iau le pot face mai vulnerabile la bolile legate de căldură”, a declarat pentru Epoch Times doctoriţa Jan Carney, profesoară şi cercetătoare în domeniul sănătăţii publice.
Înţelegând modul în care anumite medicamente modifică funcţionarea organismului — favorizează deshidratarea, perturbă reglarea temperaturii corporale sau provoacă transpiraţie excesivă sau insuficientă — pot fi prevenite multe urgenţe medicale legate de căldură. Obiectivul nu este acela de a evita ieşirile în aer liber, ci de a fi bine pregătiţi în zilele cu căldură şi umiditate intensă.
Cum cresc riscul de insolaţie unele medicamente
Riscul cel mai ridicat de insolaţie este asociat cu combinaţiile de medicamente, în special cu tratamentele împotriva insuficienţei cardiace sau a hipertensiunii arteriale, precum inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), antagoniştii receptorilor de angiotensină II (ARA II) sau inhibitorii receptorilor de angiotensină şi neprilizină (ARNI), atunci când sunt asociaţi cu diuretice, care cresc producţia de urină. Pe timp cald, această combinaţie creşte riscul de deshidratare, ameţeli, leziuni renale şi afecţiuni legate de căldură.
Au fost identificate mai multe mecanisme prin care medicamentele cresc sensibilitatea la căldură.
- Scăderea senzaţiei de sete: diureticele, IEC-urile, ARA II, opioidele, benzodiazepinele, antipsihoticele, antidepresivele şi anticonvulsivantele pot reduce senzaţia de sete. Mecanismul variază în funcţie de medicamente, dar implică, în general, modificări hormonale, cerebrale sau ale legării la receptori, care diminuează capacitatea noastră de a percepe setea.
- Perturbarea reglării temperaturii (la nivelul hipotalamusului): antipsihoticele, stimulentele şi anticolinergicele pot perturba sistemul de reglare termică al organismului. Stimulentele accelerează metabolismul şi respiraţia, ceea ce creşte temperatura internă a corpului. Antipsihoticele dilată vasele de sânge şi dau corpului impresia că este mai cald decât în realitate. Anticolinergicele blochează, prin intermediul neurotransmiţătorilor, receptorii care declanşează transpiraţia.
- Alterarea transpiraţiei: atunci când reglarea termică este perturbată, organismul are mai multe dificultăţi în a se răcori. Acest efect poate fi provocat de inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), de alte antidepresive, de anumite antipsihotice şi de anticolinergice.
- Dezechilibre electrolitice: diureticele, beta-blocantele şi blocantele canalelor de calciu pot provoca dezechilibre electrolitice prin modificarea funcţiei renale. Antiacidele şi laxativele pot, de asemenea, perturba absorbţia intestinală a mineralelor.
- Modificări ale circulaţiei sanguine şi ale transportului de oxigen: antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) pot provoca ameţeli şi stare de rău asociate cu căldura, prin afectarea funcţiei renale şi a retenţiei de lichide. Diureticele determină pierderea de lichide şi sânge. Betablocantele limitează capacitatea inimii de a-şi creşte debitul, reducând astfel aportul de sânge necesar răcirii pielii. Laxativele modifică volumul sanguin şi favorizează pierderea de electroliţi.
„Foarte multe medicamente contribuie la acest fenomen. Foarte, foarte multe persoane iau acest tip de tratamente, dar nu cred deloc că toată lumea ştie că acestea prezintă un risc crescut de afecţiuni legate de căldură», a explicat pentru Epoch Times Stacey D’Angelo, farmacistă.
Riscul nu vizează doar persoanele în vârstă. Copiii şi adolescenţii iau frecvent medicamente care sporesc sensibilitatea la căldură, în special antihistaminicele, care provoacă somnolenţă, stimulentele precum metilfenidatul utilizat în tratamentul tulburării de deficit de atenţie cu sau fără hiperactivitate (TDAH), antidepresivele triciclice, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), precum şi diureticele. Însă acest risc este adesea subestimat de părinţi şi de îngrijitori.
Alţi factori care sporesc riscul
Medicamentele nu sunt singurul factor implicat. Potrivit doctorului Jan Carney, copiii mici, femeile însărcinate, persoanele care suferă de boli cardiace sau de astm, precum şi persoanele în vârstă, prezintă, de asemenea, un risc mai ridicat.
„Trebuie să ţinem cont şi de profesia dumneavoastră, de timpul petrecut în aer liber şi chiar de codul poştal”, a adăugat ea. Locul în care locuiţi devine cu adevărat foarte important când vine vorba de căldură.”
Valurile de căldură sunt astăzi mai frecvente, mai lungi şi mai intense decât erau în anii 1960. Numărul lor a crescut, în medie, de la două la şase episoade pe an, durează acum patru zile în loc de trei şi depăşesc cu aproximativ 0,3 °C pragul termic local. Decesele legate de căldură au crescut, de asemenea, semnificativ, potrivit unor cercetări publicate în JAMA.
„În ultimii ani, am înregistrat valuri de căldură prelungite care au avut consecinţe foarte grave asupra sănătăţii, cu o creştere semnificativă a numărului vizitelor la serviciile de urgenţă şi a deceselor, în special în nord-vestul Pacificului în 2021”, a indicat doctorul Jan Carney. „Ştim că aceste fenomene sunt foarte reale. ”
Potrivit unei analize publicate în revista Pharmacy, combinaţia dintre schimbările climatice, îmbătrânirea populaţiei, creşterea consumului de medicamente şi bolile legate de căldură merită o atenţie deosebită.
Problema este că recomandările se bazează în principal pe mecanismele de acţiune ale medicamentelor şi nu pe date ştiinţifice solide care să evalueze cu precizie modul în care fiecare medicament — sau asocierea mai multor tratamente — poate creşte riscul de boli legate de căldură.
Pentru a complica şi mai mult situaţia, persoanele cele mai expuse la afecţiunile legate de căldură au tendinţa de a-şi subestima propriul nivel de risc, potrivit unui studiu publicat în Nature Communications. O discrepanţă care creează, potrivit doctorului Jan Carney, „o formă de fals sentiment de siguranţă”.
Există un instrument online privind calitatea aerului, care utilizează un cod de culori pentru a evalua nivelul de risc. În Europa, monitorizarea online a căldurii, a valurilor de căldură şi a caniculei se bazează pe mai multe instrumente publice oficiale, fiecare având un obiectiv precis (alerte în timp real, impact asupra sănătăţii sau adaptare pe termen lung). Aceste instrumente sunt deosebit de utile în timpul deplasărilor, atunci când nu se cunoaşte clima locală sau nu s-au consultat prognozele meteorologice, precum şi pentru persoanele care practică activităţi fizice în aer liber. Un efort fizic intens poate creşte temperatura corporală cu câteva grade. Dacă la aceasta se adaugă căldura, umiditatea, deshidratarea sau îmbrăcămintea prea groasă, se reunesc toţi factorii care favorizează apariţia unei afecţiuni legate de căldură.
Consumul de alcool şi obezitatea se numără, de asemenea, printre factorii de risc suplimentari.
Recunoaşterea primelor semne de avertizare
Afecţiunile legate de căldură încep adesea cu semne discrete: o crampă musculară persistentă, tulburări digestive uşoare, oboseală neobişnuită sau transpiraţie excesivă, care poate părea normală într-o zi foarte caldă.
„Acestea sunt semne timpurii care trebuie să vă determine să vă opriţi din activitate, să vă refugiaţi într-un loc răcoros, să vă hidrataţi bine şi apoi să urmăriţi evoluţia situaţiei”, a sfătuit doctorul Jan Carney.
Uneori, aceste semne apar cu doar câteva minute înainte de un şoc termic… sau chiar deloc. În acest caz, este esenţial să acţionaţi rapid. Când temperatura corporală ajunge la aproximativ 41,1 °C în câteva minute şi organismul nu mai reuşeşte să se răcorească, poate surveni un şoc termic. Aceasta este cea mai gravă formă de afecţiuni legate de căldură, putând duce la un handicap permanent sau la deces.
„Se poate întâmpla oricui atunci când organismul nostru nu mai reuşeşte să elimine căldura în mod natural”, a reamintit Stacey D’Angelo.
Alte semne care indică un şoc termic includ pielea caldă şi uscată, confuzie, tulburări de vorbire, transpiraţie abundentă, pierderea cunoştinţei şi convulsii. Un tratament întârziat — care constă, în special, în a se aşeza imediat la umbră şi a răci pielea cu apă, ideal într-o baie cu gheaţă sau într-o cadă plină cu apă rece, atunci când acestea sunt disponibile — poate duce la leziuni cerebrale, afectarea organelor şi deces.
Să vă bucuraţi de vară în siguranţă
Chiar dacă anumite medicamente cresc riscul de afecţiuni legate de căldură, aceste situaţii pot fi în mare măsură evitate.
Persoanele cu risc crescut care doresc să se bucure de beneficiile activităţilor în aer liber pot ieşi în majoritatea zilelor dimineaţa devreme sau după apusul soarelui. „Fiţi atenţi la cum vă simţiţi. Dacă nu vă simţiţi bine, mergeţi la umbră sau într-un loc cu aer condiţionat, beţi apă şi consultaţi un profesionist din domeniul sănătăţii înainte ca situaţia să devină prea gravă”, a recomandat Stacey D’Angelo.
Persoanele care lucrează în aer liber ar trebui să-şi informeze angajatorul că prezintă un risc crescut de afecţiuni legate de căldură din cauza tratamentelor medicamentoase pe care le urmează şi să solicite, dacă este necesar, adaptări, cum ar fi accesul la un loc cu umbră pentru a face pauză.
Stacey D’Angelo reaminteşte că nu trebuie să întrerupeţi niciodată un tratament medicamentos fără a consulta un medic, deoarece multe medicamente necesită o întrerupere treptată şi supravegheată.
„Nu trebuie să ne oprim din activităţi, ci pur şi simplu să fim bine pregătiţi. A cunoaşte situaţia este cea mai bună protecţie a noastră.”, a concluzionat doctorul Jan Carney.
