Ficatul gras: simptome, cauze, tratamente şi metode naturale

Fiind cel mai mare organ intern, ficatul joacă un rol crucial în procesarea nutrienţilor, filtrarea toxinelor şi producerea proteinelor esenţiale. Deoarece este responsabil de metabolismul grăsimilor, acumularea de grăsime în organe are loc cel mai frecvent în ficat. Dacă această acumulare de grăsime depăşeşte 5% din greutatea ficatului, se consideră că ficatul este ficat gras, afecţiune cunoscută şi sub denumirea de steatoză hepatică.

Aproximativ un sfert dintre americani suferă de ficat gras, iar aproximativ 5% au boală de ficat gras asociată cu consumul de alcool. Deşi majoritatea cazurilor de ficat gras nu prezintă probleme semnificative şi nu afectează funcţia hepatică, această afecţiune poate face organul mai susceptibil la inflamaţie şi cicatrizare şi poate evolua în timp către ciroză, cancer hepatic sau insuficienţă hepatică.

Care sunt tipurile de ficat gras?

Există două tipuri principale de steatoză hepatică: steatoza hepatică nealcoolică (NAFLD) şi steatoza hepatică alcoolică (AFLD).

1. Steatoza hepatică nealcoolică

NAFLD este cea mai frecventă formă de steatoză hepatică la persoanele care nu consumă cantităţi excesive de alcool şi este cea mai răspândită afecţiune hepatică cronică din lume, afectând 25% din populaţia globală. De asemenea, este boala hepatică predominantă în rândul copiilor şi a înregistrat o creştere de peste două ori în ultimele două decenii.

În luna iunie, un grup format în principal din cercetători şi medici specializaţi în hepatologie, a propus schimbarea denumirii NAFLD, deoarece au considerat că termenii „nealcoolic” şi „steatoză” au o conotaţie stigmatizantă. Aceştia au propus schimbarea termenului în „boala hepatică steatozică asociată cu disfuncţie metabolică” (MASLD). Propunerea grupului a modificat, de asemenea, criteriile de diagnostic pentru boala ficatului gras. Având în vedere noile criterii, un studiu separat a relevat o răspândire mai mare a MAFLD decât a NAFLD în rândul populaţiei studiate, peste 40% din populaţie îndeplinind criteriile de diagnostic, faţă de 31%.

2. AFLD

Cunoscută şi sub denumirea de steatohepatită alcoolică, această formă de boală a ficatului gras este direct legată de consumul excesiv de alcool.

Steatoza hepatică acută în timpul sarcinii

O altă formă rară de boală a ficatului gras este ficatul gras acut în timpul sarcinii (AFLP). Aproximativ 3% dintre femeile însărcinate suferă de diverse afecţiuni hepatice în timpul sarcinii, dintre care unele pot pune în pericol viaţa atât a mamei, cât şi a copilului.

Ficatul gras acut în timpul sarcinii este o afecţiune care pune viaţa în pericol, apărând în 5 din 100.000 de sarcini. Se caracterizează prin disfuncţie hepatică acută, care apare de obicei după 20 de săptămâni de gestaţie. Asistenţa medicală imediată şi intervenţia sunt esenţiale datorită complicaţiilor grave pe care le poate provoca. În ultimii ani, diagnosticarea mai rapidă şi naşterea promptă au redus mortalitatea maternă asociată cu AFLP la 4%.

AFLP este imprevizibilă şi imposibil de prevenit, cauzele sale fiind necunoscute. Simptomele pot include greaţă şi vărsături, dureri abdominale şi umflături, hipertensiune, icter, probleme de coagulare şi confuzie.

Care sunt stadiile ficatului gras?

NAFLD are patru stadii, în timp ce AFLD are trei.

NAFLD

Majoritatea persoanelor cu NAFLD se află, de obicei, doar în stadiul iniţial, adesea fără să-şi dea seama.

• Steatoza hepatică nealcoolică (NAFL): Cunoscută şi sub denumirea de ficat gras simplu, NAFL se caracterizează prin acumularea de grăsime în celulele hepatice fără inflamaţie semnificativă şi este, de obicei, inofensiv. Cu toate acestea, pot apărea disconfort abdominal sau dureri din cauza ficatului mărit. Majoritatea persoanelor cu NAFLD prezintă, de obicei, forma NAFL.
• Steatohepatita nealcoolică (NASH): NASH este o formă mai severă de NAFLD care implică inflamaţia ficatului. Dintre persoanele cu NAFLD, aproximativ 20% sunt diagnosticate cu NASH, ceea ce reprezintă 5% din adulţii din Statele Unite. NASH poate fi clasificată în două tipuri: primară, asociată cu obezitatea şi diabetul fără consum excesiv de alcool, şi secundară, indusă de medicamente sau toxine. NASH poate coexista cu alte boli hepatice, precum hepatita C cronică.
• Fibroza: Fibroza rezultă din inflamaţia hepatică persistentă, formând ţesut cicatricial în jurul ficatului şi al vaselor de sânge din apropiere. În ciuda acestui fapt, ficatul poate continua să funcţioneze normal.
• Ciroza: Ciroza este stadiul cel mai avansat, care apare după ani de inflamaţie. Aceasta determină contractarea ficatului, dezvoltarea de cicatrici permanente şi apariţia unui aspect nodular şi denivelat. Această leziune ireversibilă poate duce la insuficienţă hepatică şi/sau cancer hepatic.

AFLD

• Steatoza hepatică alcoolică: În acest stadiu, grăsimea se acumulează în ţesutul hepatic, determinând mărirea ficatului, ceea ce poate duce la disconfort sau durere în partea superioară dreaptă a abdomenului.
• Hepatita alcoolică: În acest stadiu, apare inflamaţia celulelor hepatice, iar evoluţia variază în funcţie de gravitatea leziunilor. Cazurile severe pot duce la insuficienţă hepatică.
• Ciroza alcoolică: În acest stadiu avansat, celulele hepatice dezvoltă ţesut cicatricial fibros, ceea ce duce la leziuni hepatice ireversibile şi complicaţii precum hipertensiunea portală (tensiune arterială ridicată în vena portă, care încetineşte fluxul sanguin din sistemul digestiv, inclusiv din esofag).

AFLD se ameliorează de obicei odată cu încetarea consumului de alcool. Însă consumul permanent de alcool poate duce la probleme hepatice grave.

Care sunt simptomele şi semnele timpurii ale ficatului gras?

Cunoscută drept boală hepatică „silenţioasă”, steatoza hepatică este de obicei fie asimptomatică, fie prezintă simptome minime, fiind adesea detectată întâmplător în timpul testelor pentru alte boli sau al controalelor de rutină, cum ar fi analizele de sânge.

Este posibil ca persoanele care prezintă simptome de ficat gras:

• Să se simtă obosite.
• Să simtă disconfort în partea dreaptă sus a abdomenului.
• Să observe o scădere în greutate.

NASH şi fibroza

Simptomele steatohepatitei nealcoolice (NASH) şi ale fibrozei (cicatrizarea ficatului) pot include:

• Scădere în greutate.
• Slăbiciune.
• Oboseală extremă.
• O durere uşoară sau persistentă în partea dreaptă sus a abdomenului.

Ciroza

Simptomele mai severe ale cirozei includ:

• Vase de sânge cu aspect de pânză de păianjen pe piele.
• Icter.
• Mâncărimi ale pielii.
• Greaţă, vărsături şi lipsa poftei de mâncare.
• Febră şi episoade de frisoane.
• Edem (umflarea picioarelor, gleznelor, tălpilor sau abdomenului).

Hepatita alcoolică

Simptomele hepatitei alcoolice includ:

• Sensibilitate sau disconfort în zona abdominală.
• Greaţă, vărsături şi apetit scăzut.
• Icter.
• Pierdere în greutate.
• Oboseală şi slăbiciune.
• Febră.

Ce cauzează ficatul gras?

Fiecare tip de ficat gras are propriile cauze, enumerate mai jos.

NAFLD

Cercetătorii continuă să investigheze cauzele NAFLD. Studiile actuale indică faptul că factori precum afecţiunile medicale subiacente, genetica, dieta şi funcţionarea sistemului digestiv pot creşte riscul de a dezvolta această afecţiune. Administrarea anumitor medicamente, inclusiv corticosteroizi, antidepresive şi antipsihotice, precum şi tamoxifen, poate duce, de asemenea, la boala ficatului gras.

Mai precis, un stil de viaţă sedentar şi consumul unei diete occidentale bogate în alimente cu conţinut ridicat de grăsimi şi carbohidraţi rafinaţi contribuie la apariţia NAFLD. În America, aceste obiceiuri au dus la creşterea ratei de obezitate, diabet, trigliceride ridicate şi sindrom metabolic. Aceste afecţiuni favorizează inflamaţia ficatului şi acumularea de grăsime. Aportul caloric excesiv poate suprasolicita procesul de metabolizare a grăsimilor de către ficat, ducând la ficat gras, în special la persoanele care suferă de afecţiunile menţionate anterior.

NAFLD poate fi cauzată şi de afectarea celulelor hepatice, deoarece ficatul este incapabil să proceseze sau să descompună grăsimile acumulate, ceea ce duce la anomalii hepatice. Afecţiunile care pot duce la acest tip de NAFLD includ înfometarea, malnutriţia proteino-calorică, hepatotoxinele şi leziunile celulelor hepatice induse de medicamente.

AFLD

Abuzul de alcool poate duce la AFLD, deoarece consumul de alcool dăunează ficatului. Atunci când ficatul descompune alcoolul pentru a-l elimina din organism, se generează substanţe nocive precum acetaldehida, care afectează celulele hepatice, provoacă inflamaţie şi transformă celulele hepatice normale în celule canceroase.

În plus, alcoolul reduce nivelul antioxidanţilor, ceea ce duce la stres oxidativ şi la producerea de radicali liberi care pot provoca leziuni ale celulelor hepatice şi inflamaţie.

Prin urmare, abuzul de alcool poate provoca diverse boli hepatice legate de consumul de alcool, inclusiv ficatul gras, hepatita alcoolică şi ciroza.

Cine este expus riscului de ficat gras?

Există diverşi factori de risc pentru boala ficatului gras.

NAFLD

• Vârsta: Riscul creşte odată cu vârsta. Persoanele peste 50 de ani sunt expuse unui risc mai mare.
• Sexul: NAFLD este mai frecventă la bărbaţi, în timp ce femeile se confruntă cu un risc mai mare de fibroză avansată.
• Rasa şi etnia: În ceea ce priveşte răspândirea NAFLD, hispanicii ocupă primul loc, urmaţi de albii nehispanici, incidenţa fiind mai scăzută în rândul persoanelor de culoare.
• Obezitatea/supraponderalitatea: Persoanele supraponderale au un indice de masă corporală (IMC) cuprins între 25 şi 30, în timp ce IMC-ul persoanelor obeze depăşeşte 30. Conform cercetărilor, NAFLD se întâlneşte la aproximativ 75 la sută dintre persoanele supraponderale şi la peste 90 la sută dintre cele cu obezitate severă. Excesul de greutate, în special în zona taliei (adică silueta în formă de măr), poate creşte riscul. Mai precis, riscurile pentru sănătatea bărbaţilor cresc odată cu o circumferinţă a taliei de peste 100 cm, în timp ce femeile se confruntă cu riscuri crescute la o circumferinţă a taliei de peste 89 cm.
• Sindromul metabolic: Cunoscut şi sub denumirea de sindromul de rezistenţă la insulină, acesta reprezintă un ansamblu de afecţiuni care, împreună, cresc riscul de boli coronariene, diabet, accident vascular cerebral şi alte probleme grave de sănătate.
• Hipertensiune arterială.
• Diabet de tip 2.
• Colesterol şi trigliceride ridicate.
• Pierderea bruscă în greutate şi obiceiurile alimentare nesănătoase.
• Operaţia de bypass gastric.
• Operaţia de bypass intestinal pentru obezitate.
• Tulburări ale tractului digestiv.
• Hipotiroidism.
• Sindromul ovarului polichistic (SOPC).
• Hepatita C.
• Fumatul.
• Înfometarea şi/sau malnutriţia.
• Boli genetice rare, inclusiv boala Wilson şi hipobetalipoproteinemie.
• Blocante ale canalelor de calciu.
• Anumite medicamente împotriva cancerului.
• Corticosteroizi.
• Estrogeni.
• Tratamentul pentru HIV.

Persoanele care nu prezintă aceşti factori de risc pot dezvolta, de asemenea, NAFLD, inclusiv copiii mici.

AFLD

• Consumul de alcool: Acesta este cel mai frecvent factor de risc. Consumul de alcool care poate creşte semnificativ riscul de AFLD se situează la 15 sau mai multe pahare pe săptămână pentru bărbaţi şi la opt sau mai multe pahare pe săptămână pentru femei, pe o perioadă de 10–12 ani.
• Sexul: În comparaţie cu bărbaţii, femeile se confruntă cu un risc mai mare de hepatită alcoolică şi ciroză, chiar şi atunci când consumă aceeaşi cantitate de alcool.
• Hepatita C.

Steatoza hepatică acută în timpul sarcinii (AFLP)

• Deficienţa de 3-hidroxiacil-CoA dehidrogenază cu lanţ lung: Acest defect metabolic este cel mai important factor care contribuie la AFLP.
• Antecedente de AFLP într-o sarcină anterioară.
• Preeclampsia: Ca afecţiune hipertensivă asociată sarcinii, preeclampsia contribuie la 9% până la 26% din decesele materne în ţările cu venituri mici şi la 16% în ţările cu venituri mari.
• Sindromul HELLP: Sindromul de hemoliză, enzime hepatice crescute şi trombocitopenie (HELLP) este o afecţiune rară, dar care pune viaţa în pericol în timpul sarcinii. Aceasta implică distrugerea celulelor sanguine, probleme hepatice, sângerări şi hipertensiune arterială. Este asociată frecvent cu preeclampsia şi eclampsia.
• Sarcini multiple.
• Sarcina cu un făt de sex masculin.

Cum se diagnostichează ficatul gras?

Depistarea steatozei hepatice poate fi dificilă, deoarece adesea nu prezintă simptome vizibile. Steatoza hepatică poate rămâne nedetectată şi poate deveni evidentă doar prin teste efectuate în alte scopuri, cum ar fi analizele de sânge de rutină.

Odată ce se suspectează această afecţiune, medicii se bazează pe istoricul medical al persoanei, alegerile alimentare, stilul de viaţă, examinarea fizică şi diverse teste pentru a pune un diagnostic precis. Aceste teste includ:

Analize de sânge

• Testele funcţionale hepatice: Acestea pot face parte dintr-un set mai amplu de analize de sânge denumit profil metabolic complet (CMP), care include enzimele hepatice.
• Timpul de protrombină (PT): Acesta este un test de sânge standard utilizat pentru a evalua capacitatea de coagulare a sângelui unei persoane şi eficacitatea procesului de coagulare. Coagularea sângelui poate avea loc prin două căi, în funcţie de tipul leziunii vasculare. Acestea includ calea intrinsecă, activată prin contactul cu suprafeţe străine, şi calea extrinsecă, declanşată de factori tisulari. PT evaluează integritatea sistemului extrinsec.
• Testul nivelului de albumină din sânge: Albumina produsă de ficat previne scurgerea de lichid din vasele de sânge şi transportă hormoni, vitamine şi enzime. Un nivel insuficient de albumină poate duce la acumularea de lichid în diverse părţi ale corpului. Nivelurile scăzute de albumină din sânge pot indica o boală hepatică sau renală sau o altă problemă medicală, în timp ce nivelurile ridicate pot semnala deshidratarea.

Examinări imagistice

Următoarele teste sunt utilizate pentru a detecta acumularea de grăsime în ficat şi alte semne ale steatozei hepatice:

• Tomografia computerizată (CT)
• Rezonanţa magnetică (RMN)
• Ecografia: Aceasta este utilizată pentru a confirma diagnosticul de NAFLD.
• Elastografia prin rezonanţă magnetică (MRE): Această tehnică se dovedeşte promiţătoare în evaluarea fibrozei hepatice.
• Parametrul de atenuare controlată (CAP): Această nouă metodă ecografică măsoară grăsimea din ficat, verificând în acelaşi timp rigiditatea hepatică cu ajutorul unei tehnici numite elastografie tranzitorie (TE), cunoscută şi sub denumirea de Fabroscan. Creşterea rigidităţii hepatice poate indica prezenţa fibrozei. Se preconizează că CAP şi TE vor fi utilizate pe scară largă în următorii ani.

Altele

• Indicele cantitativ de evaluare a sensibilităţii la insulină: Aceasta este o metodă simplă, dar precisă, de evaluare a sensibilităţii la insulină.
• Testul de rezistenţă la insulină
• Biopsia hepatică: O biopsie hepatică este o procedură invazivă în care se prelevează o probă minusculă de ţesut hepatic prin introducerea unui ac în ficat, care este apoi examinată pentru a depista semne de boală. Aceasta este necesară pentru confirmarea diagnosticului de NASH şi reprezintă cea mai fiabilă metodă de diagnosticare a hepatitei cronice şi a fibrozei. Însă majoritatea pacienţilor cu NAFLD pot fi diagnosticaţi şi clasificaţi în stadii fără astfel de proceduri invazive, astfel încât biopsiile sunt rezervate cazurilor cu incertitudine diagnostică sau cu stadializare neclară obţinută prin metode neinvazive.

Care sunt complicaţiile ficatului gras?

Diferitele tipuri de boală a ficatului gras prezintă complicaţii diferite.

NAFLD

• Evoluţia de la NASH la ciroză: Aceasta este o complicaţie majoră.
• Carcinomul hepatocelular (HCC): Această afecţiune reprezintă peste 90 la sută din tumorile primare ale ficatului şi este una dintre principalele cauze ale deceselor legate de cancer la nivel mondial.
• Bolile cardiovasculare: Acestea includ boala coronariană, hipertensiunea arterială, accidentul vascular cerebral, insuficienţa cardiacă şi diverse alte afecţiuni.
• Boala hepatică în stadiu terminal: Boala hepatică în stadiu terminal se referă la leziunile avansate şi ireversibile ale ficatului, cum ar fi în cazul bolii hepatice avansate, insuficienţei hepatice şi cirozei decompensate.
• Cancerul hepatic.

AFLD

Complicaţiile AFLD includ:

• Ascita: Ascita este o afecţiune în care se acumulează o cantitate anormală de lichid în abdomen, observată adesea în cazul insuficienţei hepatice cauzate de hipertensiunea hepatică. Este un semn cheie al hipertensiunii legată de vena portă.
• Peritonita bacteriană spontană: Aceasta este o infecţie acută a ascitei.
• Hemoragia variceală: Varicele esofagiene sunt vene dilatate în partea inferioară a esofagului, induse de hipertensiunea arterială din vasele de sânge hepatice. Aceasta apare adesea ca urmare a cirozei. Dacă aceste vene se rup, sângerarea variceală poate deveni o complicaţie gravă şi potenţial letală a cirozei.
• Sindromul hepatopulmonar: Dilatarea vaselor de sânge din plămâni determină scăderea nivelului de oxigen, care coincide cu boala hepatică sau cu hipertensiunea hepatică.
• Hidrotoraxul hepatic: Se acumulează lichid în cavitatea toracică din cauza unei boli hepatice sau a unor afecţiuni legate de ficat.
• Sindromul hepatorenal: Sindromul hepatorenal este o complicaţie gravă care poate apărea în cazul cirozei în stadiu avansat. Aceasta implică activarea mecanismelor de constricţie a vaselor de sânge şi îngustarea severă a vaselor de sânge la nivelul rinichilor, ceea ce duce în cele din urmă la scăderea funcţiei renale.
• Encefalopatia hepatică: Această afecţiune reversibilă poate provoca confuzie la persoanele cu boli hepatice în stadiu avansat. Ea implică o serie de simptome neurologice şi psihiatrice cauzate de acumularea de substanţe nocive în creier.
• Cancerul hepatic: Carcinomul hepatocelular şi colangiocarcinomul intrahepatic se pot dezvolta din AFLD.
• Tromboza venei porte (PVT): PVT apare atunci când un cheag de sânge îngustează sau blochează vena portă. Este o complicaţie frecventă la persoanele cu ciroză.
• Cardiomiopatia cirotică: Aceasta este o afecţiune cardiacă întâlnită la persoanele cu ciroză, indiferent de cauza acesteia. Ea implică o funcţie cardiacă redusă în timpul efortului fizic şi probleme cu relaxarea muşchiului cardiac.

AFLP

• Edem pulmonar: Edemul pulmonar apare atunci când se produce o acumulare neobişnuită de lichid în ţesutul pulmonar.
• Insuficienţă hepatică.
• Coagulare intravasculară diseminată (CID): Această afecţiune rară, dar gravă, duce la coagularea anormală a sângelui în întregul organism.
• Deces.

Tratamentele pentru ficatul gras

Tratamentul pentru boala ficatului gras depinde de tipul sau stadiul acesteia.

1. NAFL

Nu a fost aprobat niciun medicament pentru tratamentul NAFL. Profesioniştii din domeniul sănătăţii încearcă să trateze factorii de risc ai NAFL şi orice afecţiune asociată, în special nivelurile ridicate ale lipidelor din sânge şi diabetul de tip 2.

În majoritatea cazurilor, NAFL, care este o formă premergătoare a bolii, nu evoluează către afecţiuni grave şi poate fi reversibilă. În general, medicii recomandă pierderea în greutate pentru gestionarea NAFL. Pierderea în greutate poate reduce grăsimea hepatică, inflamaţia şi fibroza. Dacă o persoană este supraponderală sau obeză, pierderea în greutate prin intermediul unei alimentaţii echilibrate, al unui stil de viaţă sănătos şi al activităţii fizice poate contribui la îmbunătăţirea atât a NAFL, cât şi a NASH. O scădere de doar 3% până la 5% din greutatea corporală poate reduce grăsimea hepatică, iar o scădere în greutate de 7% până la 10% poate reduce semnificativ inflamaţia şi fibroza hepatică. Cu toate acestea, o scădere progresivă în greutate este esenţială, deoarece o scădere rapidă în greutate şi malnutriţia pot agrava orice afecţiune hepatică.

Modificările stilului de viaţă care ar putea inversa NAFL includ:

• Atingerea şi menţinerea unei greutăţi sănătoase: IMC-ul ideal se situează între 18,5 şi 24,9.
• Adoptarea unei alimentaţii echilibrate: o alimentaţie sănătoasă acordă prioritate fructelor, legumelor, proteinelor slabe şi carbohidraţilor, reducând în acelaşi timp aportul de grăsimi, zahăr şi sare, prezente în special în alimentele procesate. Porţiile mai mici pot fi, de asemenea, benefice.
• Menţinerea activităţii fizice: este recomandat să se practice cel puţin 150 de minute de exerciţii fizice de intensitate moderată pe săptămână, cum ar fi mersul pe jos sau ciclismul. Orice formă de exerciţiu fizic poate fi benefică pentru NAFL, independent de pierderea în greutate.
• Evitaţi fumatul: renunţarea la fumat poate reduce riscul de probleme de sănătate, cum ar fi infarcturile miocardice şi accidentele vasculare cerebrale.
• Dormiţi suficient: somnul insuficient poate perturba metabolismul organismului, ceea ce poate duce la tulburări precum rezistenţa la insulină. Este esenţial ca adulţii să doarmă între şapte şi nouă ore pe noapte pentru a-şi menţine o stare bună de sănătate.
• Evitaţi sau limitaţi utilizarea medicamentelor care pot afecta ficatul: peste 1 000 de tipuri de medicamente pot provoca leziuni hepatice, inclusiv antibioticele, antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) şi paracetamolul.

2. NASH

Opţiunile de tratament pentru NASH includ:

• Schimbări ale stilului de viaţă: Modificările stilului de viaţă menţionate mai sus pot fi, de asemenea, implementate pentru a gestiona şi inversa evoluţia NASH.
• Vitamina E: Pacienţilor diagnosticaţi cu NASH prin biopsie hepatică, care nu prezintă alţi factori de complicaţie, cum ar fi diabetul, boli cardiace semnificative sau ciroză, li se poate recomanda iniţierea unui regim de tratament care include vitamina E sub supravegherea atentă a unui specialist medical. Această recomandare decurge din beneficiile potenţiale ale vitaminei E în ameliorarea inflamaţiei hepatice, un aspect cheie al gestionării NASH.
• Tratamentul cu pioglitazonă: Pioglitazona, un medicament pentru diabet, poate îmbunătăţi sănătatea ficatului şi sensibilitatea la insulină, reducând în acelaşi timp nivelul glicemiei şi al markerilor hepatici. Este, de asemenea, eficientă pentru NASH la pacienţii cu prediabet sau diabet de tip 2 asociat cu NAFLD. Cu toate acestea, poate creşte riscul de efecte secundare, cum ar fi hipoglicemia, umflarea picioarelor, disconfort toracic sau abdominal şi dureri articulare.
• Chirurgia bariatrică (pentru pierderea în greutate): Chirurgia bariatrică pentru tratarea obezităţii poate, de asemenea, să îmbunătăţească starea ficatului pacientului. Însă este necesară monitorizarea atentă şi regulată a funcţiei hepatice după operaţie, din cauza complicaţiilor hepatice ocazionale cauzate de schimbările nutriţionale.
• Transplantul hepatic: Transplantul hepatic reprezintă o opţiune terapeutică pentru stadiile avansate ale NASH şi este vital pentru persoanele cu boală hepatică în stadiu terminal (ESLD) cauzată de NASH. Transplantul este adesea singura modalitate de a restabili funcţia hepatică normală şi de a salva viaţa pacientului. După un transplant hepatic, şansele de recidivă a NASH sunt minime. În ansamblu, NASH este una dintre principalele cauze ale transplantului hepatic în Statele Unite.
• Tratamente experimentale: Mai multe medicamente potenţial eficiente, care vizează reducerea fibrozei şi abordarea altor aspecte ale evoluţiei NASH, se află în diferite stadii de studii clinice.

3. Fibroza

În prezent, nu există un tratament standard stabilit pentru fibroza hepatică. Până în prezent, tratamentele disponibile pentru fibroza hepatică se concentrează în principal pe prevenirea factorilor care provoacă iniţial inflamaţia hepatică, moartea celulelor hepatocitare şi stresul oxidativ, cum ar fi:

• Medicamente antivirale pentru hepatită: Aceste medicamente acţionează prin inhibarea infecţiilor virale cu hepatită, ceea ce poate reduce inflamaţia hepatică şi moartea celulelor hepatocitare, diminuând în cele din urmă leziunile hepatice şi suprimând fibroza hepatică.
• Vitaminele: Cercetările au demonstrat că nivelurile serice scăzute de vitamina C sunt asociate cu fibroza hepatică la bărbaţi şi la adulţii americani supraponderali sau obezi cu NAFLD. De asemenea, nivelurile scăzute de vitamina D au fost asociate cu NAFLD şi cu fibroza severă.
• Transplantul hepatic: Fibroza hepatică severă poate duce la ciroză, insuficienţă hepatică şi hipertensiune portală, necesitând adesea un transplant hepatic.

4. Ciroza

Nu există tratamente specifice pentru a vindeca ciroza (indiferent dacă este asociată cu consumul de alcool sau nu) şi pentru regresul leziunilor hepatice. Cu toate acestea, abordarea cauzelor subiacente şi gestionarea complicaţiilor pot încetini progresia bolii şi pot preveni insuficienţa hepatică. Persoanele cu ciroză în stadiu incipient pot fi supuse unei intervenţii chirurgicale bariatrice pentru tratarea obezităţii, ceea ce duce la îmbunătăţirea stării ficatului. Un transplant de ficat poate fi un tratament necesar pentru ciroză şi pentru boala hepatică în stadiu terminal.

5. AFLD

Pentru persoanele cu AFLD, abstinenţa de la consumul de alcool poate opri progresia leziunilor hepatice în orice stadiu, reduce inflamaţia sau chiar o poate inversa.

Profesioniştii din domeniul sănătăţii pot recomanda terapia nutriţională pentru persoanele cu ficat gras alcoolic. Malnutriţia şi obezitatea sunt probleme frecvente la pacienţii alcoolici şi pot afecta semnificativ dezvoltarea şi progresul AFLD.

Pacienţii cu hepatită alcoolică care nu îşi pot satisface necesarul nutriţional printr-o dietă obişnuită ar trebui să primească suplimente alimentare. În plus, pot fi recomandate următoarele tratamente:

• Corticosteroizi: Corticosteroizii reprezintă tratamentul principal pentru hepatita alcoolică severă la pacienţii care îndeplinesc anumite criterii, deşi rezultatele sunt mixte. Aceştia acţionează prin modificarea echilibrului citokinelor şi reducerea citokinelor proinflamatorii, concomitent cu creşterea citokinelor antiinflamatorii. Experţii recomandă adesea prednisolonul, un corticosteroid utilizat pentru proprietăţile sale antiinflamatorii şi imunosupresive. Date recente indică faptul că prednisolonul îmbunătăţeşte supravieţuirea cu o lună.
• Pentoxifilina: În unele cazuri, pentoxifilina, un medicament care îmbunătăţeşte fluxul sanguin, poate fi preferată în locul prednisolonei.
• Transplantul de ficat: Acesta poate fi, de asemenea, utilizat pentru tratarea hepatitei alcoolice severe.

Cum influenţează starea de spirit ficatul gras?

Deşi nu există dovezi concrete care să indice că starea de spirit a unei persoane poate influenţa dezvoltarea steatozei hepatice sau inversarea acesteia, cercetările arată o legătură între NAFLD şi tulburările de personalitate sau de dispoziţie.

Un nou studiu publicat în BMC Gastroenterology a examinat 96 de subiecţi împărţiţi în trei grupuri: pacienţi cu NAFLD, pacienţi cu afecţiuni hepatice non-NAFLD şi subiecţi sănătoşi din grupul de control. Pacienţii cu NAFLD au prezentat scoruri mai ridicate privind alimentaţia necontrolată şi rate mai mari de tulburări de personalitate. Cercetătorii au emis ipoteza că asocierea dintre NAFLD şi tulburările de personalitate, precum tulburarea de personalitate borderline, ar putea fi determinată de impulsivitate. Aceştia au recomandat ca pacienţii cu NAFLD să fie evaluaţi pentru depistarea tulburărilor de personalitate.

Un studiu transversal retrospectiv a identificat o asociere între depresie şi anxietate şi pacienţii cu NAFLD, după analizarea a peste 25.000 de participanţi. Femeile cu NAFLD prezentau un risc mai mare de a suferi de depresie pe măsură ce starea ficatului gras se agrava, iar boala hepatică în stadii avansate a fost asociată în mod semnificativ cu anxietatea la femei. Aceste asocieri nu au fost raportate la bărbaţi. Cercetătorii au considerat că markerii inflamatori crescuţi la persoanele cu tulburări de dispoziţie ar putea explica această asociere.

Abordări naturale pentru ficatul gras

Mai multe tipuri de produse naturale pot fi utilizate combinate cu tratamentele dietetice şi convenţionale pentru a maximiza beneficiile pentru sănătate. Consultaţi întotdeauna un specialist în domeniul sănătăţii înainte de a începe administrarea oricăror suplimente.

1. Medicamente pe bază de plante

În prezent, compuşi precum fracţiunea polizaharidică din goji, usturoiul, armurariu şi derivaţii din ceaiul verde prezintă cel mai mare potenţial pentru tratarea diverselor aspecte patologice ale dezvoltării NAFLD.

Goji

Goji, cunoscut şi sub denumirea de boabe de goji, derivat din planta Lycium barbarum, este un remediu binecunoscut în medicina tradiţională chineză (MTC), apreciat pentru efectele sale benefice asupra ficatului. Componenta polizaharidică a fructului de goji oferă un spectru larg de beneficii pentru sănătate, inclusiv proprietăţi antioxidante, reglarea sistemului imunitar, neuroprotecţie, controlul metabolismului glucozei şi proprietăţi antitumorale. În plus, studiile pe animale au demonstrat că polizaharidele din fructul de goji protejează împotriva leziunilor hepatice legate de stresul oxidativ cauzate de o dietă bogată în grăsimi, îmbunătăţind sănătatea ficatului, reducând inflamaţia şi fibroza.

Usturoiul

Într-un model experimentat pe şobolani, suplimentarea cu omogenat de usturoi crud a îmbunătăţit rezistenţa la insulină, stresul oxidativ şi metabolismul lipidelor. De asemenea, s-a constatat că usturoiul negru maturat reduce stresul oxidativ hepatic prin întărirea enzimelor antioxidante. Mai mult, S-alilmercaptocisteina (SAMC), derivată din usturoiul maturat, a îmbunătăţit regenerarea ficatului după o leziune acută şi a atenuat caracteristicile NAFLD, inclusiv steatoza, fibroza, stresul oxidativ şi inflamaţia.

Ginseng

Plantă medicinală străveche din Orient, ginsengul are o istorie îndelungată în tratarea diverselor afecţiuni, inclusiv a tulburărilor hepatice. Peste 40 de ginsenozide, compuşi despre care se crede că oferă beneficiile ginsengului pentru sănătate, au fost izolaţi din ginseng. Extractele de ginseng şi aceste ginsenozide individuale şi-au demonstrat eficacitatea de a regla funcţiile hepatice şi de a trata afecţiunile hepatice, inclusiv afecţiuni precum hepatotoxicitatea, hepatita, fibroza hepatică, ciroza şi carcinomul hepatocelular, prin diverse căi şi mecanisme.

Ceaiul verde

Ceaiul verde este bine documentat pentru efectele sale preventive şi terapeutice asupra bolilor hepatice. De exemplu, la şoarecii obezi, extractul de ceai verde a redus problemele asociate cu NASH, precum acumularea de lipide, stresul oxidativ, inflamaţia şi stresul nitrativ. Cercetările au arătat, de asemenea, că epigalocatechina-3-galat (EGCG), principalul polifenol din ceaiul verde, a diminuat gravitatea leziunilor hepatice într-un model experimental de NAFLD.

Cu toate acestea, au existat dovezi contradictorii conform cărora anumite produse pe bază de ceai verde, în special extractele de ceai verde sub formă de pastile, au fost asociate cu provocarea efectivă a leziunilor hepatice la unele persoane. Dacă luaţi orice formă de extract de ceai verde şi observaţi urină închisă la culoare, icter sau dureri abdominale, întrerupeţi utilizarea şi consultaţi medicul.

Bhumi Amla

Bhumi amla, cunoscută şi sub denumirea de Phyllanthus niruri, o plantă medicinală indiană străveche, este recunoscută din ce în ce mai mult ca o opţiune alimentară naturală pentru ameliorarea ficatului gras.

Într-un studiu, efectele anti-NAFLD ale diferitelor extracte din Bhumi amla au fost examinate la şobolani masculi cu NAFLD indusă de o dietă bogată în grăsimi. S-a observat un efect semnificativ asupra încetinirii progresului NAFLD. Acesta a inclus reducerea cantităţii grase a ficatului şi îmbunătăţirea funcţiei hepatice, conform studiilor. Aceste descoperiri sugerează că Bhumi amla ar putea fi explorată în continuare ca agent hepatoprotector natural împotriva NAFLD şi aterosclerozei.

Armurariul

Silibina şi silimarina, derivate din planta de armurariu, oferă diverse beneficii celulelor hepatice, inclusiv efecte antioxidante, reglarea inflamaţiei şi a fibrozei, precum şi modularea căilor metabolice. Cercetările pe animale au arătat că un extract brut de Silybum marianum a diminuat moartea celulară şi a avut efecte antiinflamatorii în tratarea steatozei hepatice.

2. Consideraţii dietetice

Potrivit nutriţioniştilor, pacienţii cu NAFLD ar trebui să consume trei ceşti de cafea pe zi, să includă 4 linguri de ulei de măsline în dieta lor şi să urmeze un plan alimentar mediteranean care să acorde prioritate alimentelor de origine vegetală şi grăsimilor sănătoase pentru a inversa evoluţia steatozei hepatice.

Conform unei meta-analize, consumul regulat de cafea este asociat cu un risc mai scăzut de NAFLD şi poate reduce, de asemenea, riscul de fibroză hepatică la persoanele cu NAFLD. Însă sunt necesare mai multe cercetări pentru a confirma aceste concluzii.

3. Acizi graşi omega-3

Studiile au arătat că persoanele cu NAFLD şi NASH tind să aibă mai multe grăsimi saturate şi mononesaturate în ficat, dar niveluri mai scăzute de grăsimi polinesaturate. Această schimbare a tipului şi cantităţii de grăsime din ficat poate duce la leziuni hepatice, inflamaţie, stres oxidativ şi fibroză. Studiile clinice şi meta-analizele au arătat că adăugarea în dietă a acizilor graşi omega-3, care conţin acid docosahexaenoic (DHA) şi acid eicosapentaenoic (EPA), poate reduce în mod sigur şi eficient grăsimea hepatică la persoanele cu NAFLD. DHA şi EPA se găsesc în surse alimentare precum peştele gras (somon, ton, macrou) şi unele ouă.

Cum se poate preveni steatoza hepatică?

Pentru a preveni steatoza hepatică, este esenţial să acordaţi prioritate măsurilor care promovează starea generală de bine, cum ar fi:

• Pierderea a 5–10% din greutatea corporală totală, dacă sunteţi supraponderal sau obez.
• Practicarea regulată a activităţii fizice.
• Respectarea unei diete sănătoase, cu un consum redus de sare, zahăr şi grăsimi saturate, concomitent cu creşterea consumului de proteine, cereale integrale, fructe şi legume.
• Gestionarea afecţiunilor subiacente, inclusiv hipertensiunea, diabetul şi colesterolul ridicat, cu ajutorul medicamentelor prescrise.
• Renunţarea la consumul de alcool sau limitarea acestuia.
• Consumul de apă în locul băuturilor zaharoase.
• Evitarea fumatului.

Sursa: Epoch Times SUA