Studiu: Vitamina K2 ar putea contribui la încetinirea procesului de calcifiere a arterelor
alte articole
O vitamină uşor accesibilă ar putea contribui la încetinirea unuia dintre cei mai insidioşi factori de risc din cardiologie: acumularea de calciu în artere.
Un studiu clinic recent, desfăşurat pe o perioadă de doi ani, a constatat că pacienţii cu boli cardiace care au luat o formă de vitamina K2 au înregistrat o reducere a riscului de a dezvolta boli cardiace în viitor. Pacienţii care au luat suplimentul au înregistrat o creştere mai lentă a scorurilor de calcifiere arterială decât cei care au supuşi la placebo.
Calcifierea arterelor coronare, un marker cheie al aterosclerozei, afectează milioane de americani. Estimările sugerează că peste 80 de milioane de persoane din Statele Unite prezintă un anumit grad de calcifiere arterială, ceea ce duce la creşterea semnificativă a riscului de infarct miocardic şi accident vascular cerebral.
Vitamina K reduce uşor ateroscleroza coronariană
Rezultatele studiului randomizat controlat, publicate recent în revista JAMA Cardiology, sugerează că administrarea vitaminei K2 sub formă de menachinonă-7 (MK-7) timp de doi ani poate încetini progresia acumulării de calciu în arterele pacienţilor cu boli cardiace existente.
Studiul a fost realizat în două spitale din Olanda între 2012 şi 2022 şi a implicat 180 de pacienţi care prezentau semne de depuneri de calciu în artere, un eşantion relativ mic care, potrivit cercetătorilor, va trebui replicat în studii mai ample înainte de a se putea trage concluzii generale. Pacienţii au fost repartizaţi aleatoriu pentru a primi fie o doză zilnică de 360 de micrograme de MK-7, fie placebo.
Cei care au luat MK-7 au prezentat o creştere mai mică a calciului în artere. Acumularea de calciu în artere le face rigide şi dure. O creştere mai mică înseamnă că tratamentul a contribuit la încetinirea acestui proces în comparaţie cu grupul placebo.
Rata de creştere a scorurilor de calciu a fost cu aproximativ 19 unităţi mai mică pe an în grupul MK-7, comparativ cu grupul placebo. Aceasta înseamnă că acumularea de calciu a fost încetinită cu aproximativ 9% pe parcursul perioadei de doi ani. Cantitatea de calciu din artere a crescut cu aproximativ 2 miligrame mai puţin în grupul tratat.
„Datele actuale susţin ipoteza noastră conform căreia suplimentarea cu MK-7 pe o perioadă de doi ani atenuează calcificarea arterelor coronare la persoanele cu CAD [boală coronariană] simptomatică”, au scris autorii studiului.
Însă efectele MK-7 par să se limiteze la încetinirea progresiei generale, mai degrabă decât la prevenirea completă a calcificării, deoarece proporţia pacienţilor care au prezentat o calcificare rapidă a arterelor a fost similară în ambele grupuri.
Efectul general a fost „modest”, iar autorii au afirmat că semnificaţia clinică a descoperirilor lor rămâne de demonstrat.
De ce ar putea ajuta
MK-7 este o formă cu biodisponibilitate ridicată a vitaminei K2, un nutrient care direcţionează calciul către oase, mai degrabă decât către vasele de sânge.
Din punct de vedere mecanic, MK-7 pare să sporească activitatea unei proteine numite proteina Gla matricială (MGP), care inhibă în mod natural depunerile de calciu în vasele de sânge. La persoanele cărora li s-a administrat MK-7, nivelurile de MGP inactivă au scăzut semnificativ, sugerând că era disponibilă o cantitate mai mare de proteină activă pentru a proteja vasele de sânge împotriva rigidizării.
În ciuda acestor descoperiri promiţătoare, semnificaţia clinică rămâne incertă. Reducerea modestă a acumulării de calciu nu a dus la diferenţe observabile în ceea ce priveşte severitatea îngustării arterelor sau numărul segmentelor afectate pe parcursul perioadei de studiu.
Un aspect esenţial este faptul că studiul nu a măsurat ratele reale de infarct miocardic sau accident vascular cerebral, astfel încât rămâne neclar dacă încetinirea acumulării de calciu se va transforma într-un număr mai mic de afecţiuni cardiovasculare. Depunerile de calciu în artere sunt un factor predictiv bine stabilit al infarcturilor miocardice viitoare şi al altor probleme cardiovasculare, motiv pentru care cercetătorii consideră că rezultatele imagistice merită urmărite în continuare — chiar dacă, în sine, acestea nu demonstrează o reducere a afecţiunilor cardiace reale.
Rezultatele sunt „promiţătoare”, a declarat dr. Sirisha Vadali, cardiolog noninvaziv autorizat şi lipidolog cu experienţă la HonorHealth, care nu a participat la studiu, într-un interviu acordat publicaţiei The Epoch Times.
El are rezerve la ceea ce a măsurat de fapt studiul. Cercetătorii au urmărit rezultatele imagistice — ratele de calciu la tomografiile computerizate — mai degrabă decât rezultatele concrete, precum infarcturile, accidentele vasculare cerebrale sau decesele cardiovasculare.
„Deşi calciul din arterele coronare este un marker important al riscului cardiovascular, avem încă nevoie de studii mai ample pentru a determina dacă încetinirea calcificării duce efectiv la rezultate mai bune pe termen lung pentru pacienţi”, a spus Vadali.
„Deşi suplimentele pot juca un rol, prevenirea bolilor cardiovasculare necesită o abordare holistică, iar modificarea stilului de viaţă ar trebui să rămână fundamentul”, a adăugat aceasta.
Ea a afirmat că cercetările actuale arată că nu există un singur supliment care să poată contracara factorii de risc cardiovasculari necontrolaţi.
Un risc cheie: interacţiunea cu warfarina
Înainte ca pacienţii să ia în considerare acest supliment, cardiologii spun că o problemă de siguranţă merită atenţie încă de la început: interacţiunea dintre vitamina K2 (menaquinonă) şi anticoagulantul warfarină (Coumadin).
Warfarina acţionează prin blocarea efectului vitaminei K, iar suplimentarea cu vitamina K2 poate inversa parţial efectul anticoagulant al warfarinei, crescând potenţial riscul de formare a cheagurilor de sânge, a declarat pentru The Epoch Times dr. Meera D. Kondapaneni, profesor asociat de medicină şi cardiolog intervenţional la MetroHealth din Cleveland, care nu a fost implicată în studiu.
„Pacienţii care iau warfarină ar trebui, prin urmare, să evite să înceapă să ia suplimente de vitamina K2 fără a discuta acest lucru cu medicul lor”, a sfătuit Kondapaneni.
Ea a menţionat că warfarina rămâne singurul anticoagulant eficient pentru pacienţii cu valve cardiace metalice (nu pentru cele realizate din ţesut de porc sau de vacă) şi este încă utilizată la unii pacienţi cu fibrilaţie atrială sau tromboembolism venos, o afecţiune medicală în care se formează un cheag de sânge într-o venă.
„În schimb, vitamina K2 nu pare să interfereze cu efectele de subţiere a sângelui sau anticoagulante ale anticoagulantelor orale directe, inclusiv apixaban (Eliquis), rivaroxaban (Xarelto) şi dabigatran (Pradaxa)”, a adăugat Kondapaneni.
Pentru persoanele sănătoase în rest, a menţionat ea, s-a demonstrat în general că vitamina K2 este sigură, chiar şi la doze relativ mari, şi nu a fost stabilită o limită superioară de siguranţă clar definită.
„Însă, la fel ca în cazul oricărui supliment, datele privind siguranţa pe termen lung rămân mai limitate decât în cazul medicamentelor prescrise în mod obişnuit.”
