Un studiu amplu leagă ora la care iei micul dejun de durată vieţii

Majoritatea recomandărilor despre micul dejun se concentrează pe ce să punem în farfurie. Însă un studiu amplu realizat pe adulţi din SUA sugerează că şi ora la care mâncăm ar putea merita atenţie: momentul în care consumăm primele şi ultimele calorii ale zilei ar putea fi asociat cu durata vieţii.

Rezultatele indică o asociere, nu demonstrează că schimbarea orelor la care mâncăm modifică în mod direct speranţa de viaţă. Totuşi, ele se adaugă dovezilor potrivit cărora sănătatea ar putea depinde nu doar de ce mâncăm, ci şi de când mâncăm, potrivit ScienceAlert.

Cercetări anterioare au asociat săritul peste micul dejun şi consumul de alimente târziu în timpul nopţii cu o stare de sănătate mai precară, însă riscurile asociate unor anumite ore de consum rămâneau neclare.

Prin urmare, cercetătorii au analizat datele provenite de la 31.044 de adulţi cu vârstă de cel puţin 40 de ani din cadrul studiului american National Health and Nutrition Examination Survey (NHANES), colectate între 1999 şi 2018.

Participanţii au raportat tot ceea ce mâncaseră sau băuseră în ultimele 24 de ore, inclusiv ora la care consumaseră fiecare aliment sau băutură.

Studiul, publicat în European Journal of Clinical Nutrition, a stabilit că orice aliment sau băutură care conţinea calorii şi era consumat(ă) după ora 4:00 dimineaţa putea fi considerat(ă) “prima masă”. Aşadar, aceasta nu trebuia neapărat să fie un mic dejun convenţional.

Ultimul aport caloric al zilei era considerat ultima masă, iar intervalul dintre prima şi ultima masă reprezenta “fereastra alimentară” — perioada în care persoana consumase calorii în acea zi.

Echipa a corelat aceste informaţii cu registrele de decese înregistrate până la sfârşitul anului 2019.

În timpul unei perioade mediane de monitorizare de 8,6 ani, au murit 7.129 dintre participanţi, dintre care 2.259 din cauze cardiovasculare.

Analiza a ţinut cont de factori precum vârsta, fumatul, activitatea fizică, calitatea alimentaţiei, indicele de masă corporală (IMC), aportul energetic, veniturile şi bolile existente.

Comparativ cu persoanele care luau prima masă între 7:00 şi 8:00, cele care mâncau prima dată între 8:00 şi 10:00 aveau un risc cu 10% mai mare de deces din orice cauză. Pentru prima masă între 10:00 şi 12:00, riscul era cu 19% mai mare, iar pentru cei care mâncau pentru prima dată după prânz, cu 29% mai mare.

Riscul de deces în funcţie de oră primei mese

Persoanele care mâncau pentru prima dată după prânz aveau un risc cu 46% mai mare de deces cardiovascular comparativ cu cele care mâncau între 7:00 şi 8:00. La vârstă de 50 de ani, grupul care lua prima masă mai târziu avea, în medie, o speranţă de viaţă estimată cu 2,46 ani mai scurtă.

Ultima masă a avut un rezultat mai surprinzător

În cazul ultimei mese, riscul nu creştea pur si simplu cu fiecare oră întârziată. Relaţia era în formă de U.

Comparativ cu persoanele care terminau de mâncat între 19:00 şi 20:00:

- înainte de 19:00 → risc cu 13% mai mare de deces din orice cauză;

- după miezul nopţii → risc cu 27% mai mare.

Cel mai scăzut risc estimat de model a fost în jurul orei 20:00.

“Totuşi, acest lucru nu înseamnă că 19:00–20:00 este ora optimă pentru cină pentru toată lumea”, a declarat pentru ScienceAlert autorul principal al studiului, Zhilei Shan, de la Huazhong University of Science and Technology.

Consumul de alimente foarte târziu poate perturba ritmurile circadiene şi metabolismul, explică Shan. Însă o ultimă masă luată foarte devreme poate reflecta programul unei persoane, existenţa unor boli sau un aport energetic mai redus.

Persoanele care mâncau devreme erau, în general, mai în vârstă, mâncau mai rar şi aveau mai multe boli preexistente. Prin urmare, este posibil ca ora meselor să reflecte starea lor de sănătate, mai degrabă decât să fie cauza acesteia.

Contează şi intervalul în care mâncăm

“Fereastra alimentară” a complicat şi mai mult lucrurile.

După ce cercetătorii au luat în calcul ora primei mese, durata ferestrei alimentare nu a prezentat o asociere constantă cu mortalitatea în întregul grup. Relaţia varia în funcţie de momentul la care începea alimentaţia.

Acest lucru aduce o nuanţă importantă în discuţiile despre ferestrele alimentare foarte scurte: simplul număr de ore de post nu spune întreaga poveste.

“Momentul meselor este un semnal important pentru ritmurile circadiene periferice”, a spus Shan. “O primă masă mai târzie sau consumul de alimente noaptea poate contribui la desincronizarea ritmului circadian şi la tulburări metabolice, inclusiv la afectarea metabolismului lipidelor şi glucozei”.

Studiile pe animale indică mai multe mecanisme posibile: creşterea în greutate, acumularea grăsimii în ficat, perturbarea ceasurilor biologice ale organelor din afara creierului şi modificarea absorbţiei grăsimilor.

Rămâne însă necunoscut dacă aceste mecanisme explică şi tiparele de mortalitate observate la oameni.

Este posibilă şi cauzalitatea inversă

Există şi posibilitatea ca relaţia să fie inversă. Mâncatul târziu poate fi o consecinţă sau un indicator al unei stări de sănătate precare, al somnului de proastă calitate, al muncii în ture sau al unor condiţii socioeconomice.

Un studiu anterior efectuat pe persoane în vârstă a constatat, în mod similar, că ora micului dejun se deplasa spre mai târziu pe măsură ce se acumulau probleme de sănătate.

“Prin urmare, alimentaţia mai târzie ar trebui interpretată ca un posibil marker de risc şi, eventual, ca un comportament modificabil, nu ca o dovadă definitivă a unui efect cauzal direct”, a precizat Shan.

Principală limitare a studiului

Cele mai importante limite provin din faptul că studiul este observaţional.

Momentul meselor a fost stabilit în principal pe baza unei singure declaraţii privind alimentaţia din ultimele 24 de ore, realizată la începutul studiului. Prin urmare, aceasta este posibil să nu reflecte obiceiurile alimentare ale participanţilor de-a lungul anilor.

De asemenea, cronotipul fiecărei persoane, tiparele detaliate de somn, momentul activităţii fizice şi alţi factori care nu au fost măsuraţi ar putea influenţa rezultatele, chiar dacă cercetătorii au făcut numeroase ajustări şi analize suplimentare.

“Pe baza acestor rezultate, oamenii nu ar trebui să facă schimbări extreme în programul lor alimentar”, a spus Shan.

Studiul a fost publicat în European Journal of Clinical Nutrition.